E vineri si vinerea incep sa traiesc. Cumva de luni si pana vineri #rezist, iar de vineri incep sa si traiesc. Asta simt cel mai pregnant din martie 2020 si nu se intampla pentru ca mor de frica grozavului virus, ci pentru ca obosesc. O fi varsta :))) domne. O fi faptul ca 7 ore sunt intense, pline, de multe ori fara pauza si pentru ca aud, respir, citesc si gandesc pentru oamenii din acel cabinet, din acel moment.

Astazi cateva ganduri scurte la sfarsitul acestei saptamane intense.

Vreau sa multumesc pacientilor mei, parintii lui E. cu miozita, pentru ca avut incredere in mine si rabdare si liniste. Chiar daca nu am confirmat gripa, tot pe acolo se invarte diagnosticul. Chiar daca e iulie, chiar daca ar fi trebuie sa avem doar diarei, herpangine si copii sanatosi, avem di tati. Inclusiv gripa.

Vreau sa multumesc pacientilor mei nascuti in timpuri de covid cu infectie herpetica:))) pentru ca au rezistat 4 zile juma de febra in bulgaristan pana au aparut si bube...