Trag aer in piept si incep sa scriu. De multe ori scrisul a fost pentru mine o supapa, o modalitate de supravietuire si de implinire. Asa m-am adunat, asa m-am regasit, asa am mers inainte. Nu, eu nu cred ca terminam un razboi biologic si asistam la un razboi real. Eu simt ca nu se termina nici primul si incepe si al doilea si tot asa. Strict medical nu mai observa nimeni ca inca numaram morti. Nici macar eu nu-i mai numar, deci nu-i mai numara nimeni decat graphs.ro si bineinteles, “fericitii”mei colegi, medici din spitale, care ii raporteaza zilnic in vreo sapte modalitati, la raportul de garda. Cu infrigurare ne uitam peste granita, colea si ne intrebam ce vom numara si acolo.  A trecut pandemia. A trecut pandemia? Am invins si de data asta pandemia? Si de data asta ii credem nu? Adevarul e ca nimeni nu stie ce va fi mai incolo, dar ne place sa credem ca virusul nu va mai muta si ca sa citez o persoana draga mie, chinezii vor fi usor ocupati (expresia exacta e fix pe dos, c...