Petronela Rotar, scriitoare, psiholog și blogger. În prezent urmează o formare de psihoterapie-psihodramă.

Născută la Brașov în 1977, Petronela Rotar a fost jurnalist vreme de 18 ani la mai multe stații locale ale celor mai importante televiziuni, are doi copii și o istorie personală zbuciumată pe care a fructificat-o literar într-o parte dintre cărțile ei.

Prima carte, de poezie, O să mă știi de undeva, a fost publicată în 2014, iar până acum s-a vândut în multe mii de exemplare, devenind singurul bestseller de poezie în România post decembristă. În 2017 a fost publicată a doua ediție a cărții, revizuită, adăugită și cu ilustrații semnate de artista Corina Drăgan.

Au urmat cartea de proză scurtă Alive, tot în 2014 și un nou volum de poezie, Efectul pervers, în 2015. În 2016 a apărut Sfîrșitul nopții, o colecție de 19 povestiri scurte.

În 2017, apare Orbi, primul roman al autoarei, carte ce devine în doar câteva săptămîni bestseller și un adevărat fenomen, primul tiraj epuizându-se înainte de lansarea oficială.

În 2018, Petronela Rotar publică Privind înăuntru, care devine la fel de repede bestseller și primește distincția Cartea anului, la Premiile Culturale ale Consorțiului Corona Brașov. În 2019 apare romanul Ajută-mă să nu dispar.

La finalul anului 2021 a apărut la editura Trei ediția a II-a, revizuită, a romanului Orbi.

LIBRIS: Într-o lume în care egocentrismul pare să fie o consecință a mediului în care trăim, fiind favorizat și potențat de social media, culturi organizaționale etc., cum putem să cultivăm iubirea de sine într-un mod sănătos, fără a sfârși prin a ne alimenta ego-ul?

PETRONELA ROTAR: Există o diferență semnificativă între egocentrism și iubirea de sine sănătoasă, care merge exact în sens invers, adică odată ce ajungem la ea devenim mult mai empatici, mai deschiși către ceilalți, mai puțin egocentrici pe scurt. Egocentrismul este, de cele mai multe ori, o tulburare psihologică care pornește dintr-un conflict legat de propria identitate, iar una dintre caracteristicile ei este chiar incapacitatea de a iubi pe oricine, inclusiv pe sine. Egocentricul, deși aparent mândru de sine, este o persoană cu o profundă neîncredere și neiubire de sine, așadar aflat la polul opus. De asta e important să nu confundăm cele două concepte și să nu ne temem că în procesul autentic al îmbrățișării sinelui am putea sfârși prin a fi egocentrici. Pentru a cultiva iubirea de sine, așadar, e nevoie de un proces profund de cunoaștere și acceptare a propriei persoane, de ieșire din iluzia automințirii, a mecanismelor de apărare și compensare pe care le practicăm fără să știm. E nevoie să ne tratăm pe noi înșine cu blândețe și cu compasiune (atenție, compasiune, nu indulgență), să acceptăm că suntem umani și vulnerabili și să ne iertăm. Acestea sunt ingredientele unui autentice iubiri de sine și de multe ori ne ia ani întregi de căutări, de terapie, de lucru cu sine pentru a le putea integra.

LIBRIS: Adolescența, acest cocktail emoțional ce vine cu o sumedenie de provocări pentru părinți, care parcă dintr-odată nu-și mai recunosc copilul. Cum pot părinții să se pregătească pentru această perioadă și cum ar fi recomandat să îi explice copilului adolescent ce este dragostea, astfel încât acesta să poată naviga cât mai lin prin labirintul emoțiilor și sentimentelor noi pe care le experimentează?

PETRONELA ROTAR: Mi se pare foarte important să nu așteptăm adolescența pentru a începe educația emoțională a copiilor. Copiii trebuie să știe de mici să își identifice emoțiile, să stea cu ele, să le exprime, să le fie permis să le simtă de către părinți. De asemenea, e important ca părinții de viitori adolescenți să se pregătească pentru perioada asta: să citească cărți care le explică ce se întâmplă cu creierul unui puber și adolescent, să discute dacă e cazul cu un specialist, să se documenteze despre schimbările prin care copiii lor trec la vârsta asta.

LIBRIS: Căsniciile nu mai par să fie ce au fost odată. După euforia specifică primilor ani de relație, entuziasmul caracteristic pregătirilor pentru nuntă, multe căsnicii intră într-un declin ce culminează cu divorțul. Potrivit ultimelor studii realizate, România are cea mai scurtă durată a relației de cuplu din Europa, căsniciile care se finalizează cu divorț având o durată medie de 8-9 ani.

Care credeți că este explicația acestor date statistice? Este probabil ca în viitorul apropiat să devină căsătoria o simplă tradiție învechită?

PETRONELA ROTAR: Declinul căsătoriei are mai multe cauze, sociologice și psihologice. Există și posibilitatea să vedem în viitor și mai multe cupluri care aleg să nu oficializeze relația prin căsătorie datorită modului în care evoluează societatea. Pe măsură ce membrii unui cuplu necăsătorit, dar solid, primesc aceleași drepturi legale, scopul practic al căsătoriei dispare. Pe de altă parte, nicicând presiunea asupra relațiilor romantice nu a fost atât de mare: partenerul trebuie azi să îndeplinească multiplele roluri și nevoi care altădată erau împlinite de o familie lărgită, de un sat sau de un trib. Or, asta e o așteptare nerealistă. Pe măsură ce noile familii au prins a se desprinde de familiile de origini, au ales să trăiască singure, presiunea asupra partenerului de viață a crescut, la fel și nemulțumirea. Iată un motiv pentru destrămarea unor cupluri. Un altul poate fi acela că, odată cu mișcarea feministă și evoluția societății moderne, femeile au devenit mult mai independente, se pot susține singure, pe ele și pe copiii lor, și nu mai sunt obligate de circumstanțe să rămână în relații abuzive, stigma asupra divorțului a dispărut, chiar dacă nu în totalitate, așadar e mai ușor pentru ele să pună capăt relațiilor toxice. Nu este de neluat în seamă nici aportul rețelelor de socializare, apariția unor plaje mari de opțiuni, chiar dacă virtuale – există nenumărate studii și statistici care leagă insuccesul marital și divorțul de consumul de social media și care vin în sprijinul acestor afirmații.

Cu ocazia lunii iubirii, am adresat aceleași întrebări altor 3 psihologi și scriitori de renume. Găsești pe blogul Libris și interviurile acordate de Gáspár György, Laura Pănăzan, Domnica Petrovai.

Articol apărut în Gazeta Libris, numărul 3, februarie 2021. Gazeta Libris se distribuie gratuit în coletele Libris.

Interviu realizat de Sever Gulea pentru libris.ro.

„Am studiat filosofia, medicina, am fost librar, în prezent sunt medic psihiatru. Celebrez în fiecare zi faptul că suntem oameni născocitori (homo fictus).
Trăiesc înconjurat de povești, fie că deschid cărți, fie că ascult (cu plăcere) oameni, fie că mă povestesc pe mine însumi. Gândesc adesea în povești, visez în povești.
Pentru mine lectura e pur și simplu o prelungire firească a existenței, o formă de a reactualiza esența experienței umane etern narativă.” – Sever Gulea