atunci când va fi timpul
mă voi trezi într-o mare de pastă amorfă
din care iese în acelaşi timp mâna care scrie şi mâna care traduce
mâna celui care ştie să schimbe cuvintele la o rată de schimb avantajoasă şi mâna celui care ştie să culeagă cuvintele zidind peretele unui nou turn Babel
şi în acea pastă amorfă dar supercreatoare vom fi şi eu şi tu şi noi fără ipocrizie şi fără false pudori
dar... ce ciudat
de fiecare dată, dimineaţa când mă trezesc, văd în jur
femei girafă ce-şi înalţă mândre gâtul printre petice pătate aşteptând lasciv trecerea orelor-spectatori într-o expoziţie abandonată
barbaţi caracatiţă cu trupul plin de ventuze otrăvitoare