atunci când va fi timpul
mă voi trezi într-o mare de pastă amorfă
din care iese în acelaşi timp mâna care scrie şi mâna care
traduce
mâna celui care ştie să schimbe cuvintele la o rată de schimb
avantajoasă şi mâna celui care ştie să culeagă cuvintele zidind
peretele unui nou turn Babel
şi în acea pastă amorfă dar supercreatoare vom fi şi eu şi tu
şi noi fără ipocrizie şi fără false pudori
dar... ce ciudat
de fiecare dată, dimineaţa când mă trezesc, văd în jur
femei girafă ce-şi înalţă mândre gâtul printre petice pătate
aşteptând lasciv trecerea orelor-spectatori într-o expoziţie
abandonată
barbaţi caracatiţă cu trupul plin de ventuze otrăvitoare
şi rinoceri, mulţi rinoceri
alături de leneşi cărora le trebuie mai mult de o viaţă pentru
a trece de la un cuvânt la altul
viaţa mea, o grădină zoo, cu toate visele închise-n
cuşti
şi cu toate cuvintele expirate din cauza reformelor
poetice
aşteaptă sosirea acelui... odată
