sunt asemeni deşertului
continuă mişcare şi zbucium lăuntric
o umbră fără urmă
timpul nu mă atinge,
iar ziua nu-mi aparţine
mă prefir sub privirile voastre
vă port paşii cu grijă să nu-i rătăcesc
toate gândurile vi le aştern în cuvinte
înşirate rânduri, rânduri
zidindu-le la temelia rostirii
cerul mă oglindeşte
fără să-mi dea răspunsuri
vântul mă leagănă
adâncindu-mă-n uitare
soarele mă spală-n lumină
limpezindu-mi somnul
iar noaptea îmi mângâie aripile
dezlegându-mi zborul
am şters urma zilei de ieri
am spulberat umbra zilei de mâine
şi-mi dorm visul pe pragul zilei de azi
