credeam că-s untdelemnul din borcancând într-o zi m-a oglindit o lingură îngustăca un harpon în apa din oceancu vârful lui să muște dintr-o muscă

credeam că zbor și bâzâi libertățiși albie sunt sub râurile viețiiîn coaja de mumie a altor dățigăsit-am acru numele dulceții..

credeam că micul meu e-un mare fâsce nu se vede altfel nici sub lupă că nu se pot traduce tristețile în râsși înainte e-nainte chiar și după

dar într-o clipă smulsă din – va fi – peste orizontul orb dormind în noaptes-a auzit cum s-a crăpat de zicoaja sau zorii unor stranii șoapte

păreau amestecate cu tumultpriviri păreau cu ochi amestecaterostescul era una cu ascultsărace celelalte ce-s b