credeam că-s untdelemnul din borcan
când într-o zi m-a oglindit o lingură îngustă
ca un harpon în apa din ocean
cu vârful lui să muște dintr-o muscă

credeam că zbor și bâzâi libertăți
și albie sunt sub râurile vieții
în coaja de mumie a altor dăți
găsit-am acru numele dulceții..

credeam că micul meu e-un mare fâs
ce nu se vede altfel nici sub lupă
că nu se pot traduce tristețile în râs
și înainte e-nainte chiar și după

dar într-o clipă smulsă din – va fi –
peste orizontul orb dormind în noapte
s-a auzit cum s-a crăpat de zi
coaja sau zorii unor stranii șoapte

păreau amestecate cu tumult
priviri păreau cu ochi amestecate
rostescul era una cu ascult
sărace celelalte ce-s bogate..

ba chiar și tot ce nu e – a și fost
uitate și-nvățate pe de rost

Din categoria:scrieri fugare