Aşa se face că, la un drum spre nordul Europei (cu treabă), am decis să facem un mic ocol prin Praga pentru a confirma cele spuse mai sus (evident că timpul scurt avut la dispoziţie nu a ajuns pentru cât aş fi vrut eu să petrec în acest oraş, motiv pentru care mi-am spus că o să revin cu siguranţă).
Totuşi, în acest răgaz scurt, am avut plăcerea să fac o mică plimbare pe străduţe, păstrate parcă din timpurile cavalerilor ce-şi ascuţeau săbiile de statuile Podului Carol de peste Vltava, am văzut ceasul astronomic cu ai săi sfinţi de ora exactă şi cu cadranele sale de unde nu poţi descifra cât este în realitate ora, piaţa din jur, puhoiul de turişti (ce o fi oare vara?), arhitectura clădirilor etc. Am simţit relaxarea care pluteşte în aer şi spiritul artistic al oraşului.
Comentariile mi-am propus să le las pentru data viitoare. Până atunci,........poze.