Stop telling people more than they
need to know...
Dar asemeni frizerului Regelui Midas
nu pot să tac, trebuie să spun ceea ce am aflat. Chiar dacă va
trebui să plătesc pentru asta trebuie să spun. Oameni buni,
”Cea maieficientă presă de ulei la rece”
a apărut şi este disponibilă. Oricine poate să-şi aducă Raiul
şi bunătăţile sale în bucătărie. Ştiu că nu mă credeţi şi
mărturisesc că nici eu nu am crezut. Dar să vă spun povestea de-a
fir a păr. Chiar dacă realitatea bate visul, nici visul nu este mai
prejos. Sâmbătă seara, fiind cam urât afară am hotărât să rămân în
casă să mă bucur de cartea cea nouă, abia cumpărată şi de un
pahar cu vin. La un moment dat, am făcut o pauză şi am deschis
televizorul. Aceea a fost prima greşeală, pentru că tocmai atunci
se desfăşura un show culinar. Bucatele prezentate erau incredibil
de apetisante şi cu siguranţă că nici gustul şi nici aromele nu
puteau fi decât de nota zece. Mi-a fost greu să revin la carte
chiar dacă nu sunt un gurmand de calitate şi cu greutate. Aşa că
seara nu s-a mai terminat cu o ultimă pagină furată din cuibarul
patului ci cu somn de voie. Numai că acela nu a fost somn ci chin.
Eram amfitrionul unei seri dedicate unei acţiuni de caritate şi
printre invitaţii de seamă erau Sofia Loren, Audrey Hepburn, Keanu
Reeves, Sir Sean Connery, Jim Carrey, Elvis, Michael Jackson, Louis
Armstrong, Dali şi lista poate continua pentru că efortul de a
memora toate numele era peste puterile visului. Şi seara a decurs
conform programului până când oaspeţii au fost invitaţi la masă. De
aici avalanşa nu a mai fost oprită. Fiecare a comandat felul dorit
dar mâncarea era ca în povestea cu „sarea în bucate” era
aspectuoasă, mirosea ameţitor dar îi lipsea ceva. Un mic ceva care
trebuia să îi definească personalitatea. Şi fiecare a început să
ceară ceea ce credea el că mai trebuia salatei, sau feliilor de
baghetă prăjite, sau piureului de castane sau melcilor, fructelor
de mare, prepeliţelor înăbuşite, aripioarelor de potîrniche,
sufleului de trufe, anghinarea trasă în aspic cotletelor,
antricoatelor, coastelor. Era un vacarm de nedescris dar plin de
veselie, căci se pare că toţi invitaţii văzuseră că sunt puţin
dezorientat şi se distrau de mama focului. Broboane de sudoare se
prelingeau zbătându-se să treacă de barajul gulerului. Ospătarii
ridicau neputincioşi din umeri şi priveau către mine cu disperare
şi speranţă în acelaşi timp. Am ridicat ochii cerând ajutor mut şi
sperând într-o minune. Şi minunea chiar s-a întâmplat. Ca din senin
a apărut o zână, o măiastră care cu bagheta ei fermecată a atins pe
rând gheridonul fiecărui ospătar şi fiecare s-a umplut de esenţe,
mirodenii, arome şi minuni aranjate în jurul unei
„regine”.
-
Nu-ţi fie frică, mi-a şoptit zâna, zâmbeşte căci necazurile
tale au luat sfârşit. „Presa de ulei YODA facecel
mai pur ulei„ şi toţi invitaţii, oricât de
gurmanzi, oricât de sofisticaţi sau de gurmeţi ar fi nu vor putea
rezista acestor arome.
-
Nu ştiu cum să-ţi mulţumesc am spus.
-
Tot ce trebuie să faci este să te bucuri. Bucură-te de
sănătate, bucură-te de viaţă şi mai ales bucură-te de gustul
ei.
Şi zâna mea a dispărut ca şi când nu
ar fi fost, iar fiecare „regină” îşi făcea datoria presând cu
voioşie seminţe de mărar, de cimbru, alune, seminţe de pin şi
seminţe de dovleac, sâmburi de struguri, migdale, nuci, fistic, in
şi caju încât sala se umpluse de un curcubeu de arome. Abia atunci
am realizat că fiecare invitat se străduia să mimeze delicateţea
dar cei mai mulţi erau deja la a doua porţie.
M-am trezit când a sunat soneria
telefonului şi am răsuflat uşurat. M-am bucurat că nu sunt simplu
bucătar sau chef căci fără o presă de ulei profesionistă nu ştiu
dacă m-aş descurca. M-am ridicat din pat şi cât mi-am făcut toaleta
şi mi-am preparat micul dejun am dat drumul la televizor să prind
ştirile dimineţii. Calupul informaţional s-a terminat şi primul
lucru pe care l-am vazut a fost o reclamă care mi-a încălzit
sufletul şi mi-a înveselit ziua: O domnişoară drăguţă şi volubilă
prezenta ultimele “promoții YODA”
şi din reclamă îmi făcea ghiduş cu ochiul o presă de ulei la
rece exact ca cea dăruită în vis de zâna mea cea bună. Am stins
televizorul şi am plecat la job convins că până la întoarcere voi
comanda online la “Magazinul profistore.ro”o presă ce-şi va
găsi locul de regină pe blatul de bucătărie.
Acest articol a fost
scris pentru SuperBlog 2017
