(Mi-a sărit în față „amintirea” asta, așa că simt nevoia, în
pofida nenorocirilor istorice la care suntem martori, să mă
reconectez pentru o clipă la o perioadă un pic mai liniștită din
viața mea...)
Prima copertă era de la „O_O”, o (parțial proiectată) antologie de
poezie experimentală românească (în special, tangentă la concretism
sau chiar conceptualism). M-ar fi tentat să resuscitez proiectul,
dar nu știu în ce form(ul)ă...
Al doilea proiect (coperta o parodiază pe cea a unui dicționar
enciclopedic coordonat de Ioan Holban, care le cerea autorilor bani
ca să fie incluși în carte) urma să fie un catalog de nume luate
din Paginile Aurii și alte surse (poate doar dacă aveam acces și
atunci la chatbot-uri m-aș fi încumetat să includ și intrări
biobibliografice fictive, a la Mircea Horia Simionescu). Voiam să
ajung la 20 de milioane de nume, câte are populația României, în
ideea că „românul s-a născut poet”. ?
„Biblioteca din Alexandria” urma să fie un fel de bibliografie,
doar că fără nicio altă utilitate decât cea a acumulării unui număr
cât mai mare de nume. Pe un principiu similar urma să funcționeze
„Casa de Cultură”, unde conceptul era că iau toate concertele din
România și le programez așa încât să se înghesuie toate în același
venue, o casă de cultură!
Pentru „Mi__sterul culturii și identității naționale” urma să
compilez ciudățenii istoriografice... Mă rog, nu mai țin minte
foarte clar ce aveam de gând să fac mai concret, dar voiam să
sărbătoresc Centenarul din 2018 cu ceva total deconstructiv vizavi
de naționalismul nostru strămoșesc...
Firește, niciunul dintre proiectele astea - care ar fi trebuit să
fie publicate pe platforma digitală „khora impex”, co-fondată cu
Sebastian Big, prin care noi încercam să promovăm în România și în
afară experimente faine, așa cum am văzut pe alte platforme, precum
Gauss PDF din SUA sau 0x0a din Germania! - nu a fost dus la bun
sfârșit, nici pe departe.
Dar măcar există aceste urme ale entuziasmului meu, rezultate
într-un moment în care eram în cursa pentru o bursă Schloss
Solitude. Pe care n-am luat-o, ceea ce m-a cam aruncat în stări
abulice și oarecum depresive.
Am avut o motivație neobișnuit de mare când lucram la ”A
Bibliography of Conceptual Writing”, care, cu toate carențele sale,
a ajuns să aibă citări academice și să facă parte importantă
dintr-un proiect al unor poeți conceptuali germani, o inedită
librărie a cărților ”print-on-demand” (tipărire la cerere în loc de
tiraj fix, sistem care a făcut posibile multe dintre volumele
conceptuale din ultimii 20 de ani). Apoi mi s-a dezumflat această
motivație, problemă care avea să mi se amplifice în anii
următori.
În primul rând, din rațiuni existențiale, am vrut și vreau să plec
din țară. Bursa aceea ar fi fost ocazia ideală de a o face, deși
acum dacă eram în Germania, cu siguranță aș fi regretat alegerea,
având în vedere involuțiile actuale de acolo. Am încercat și pe
alte căi să mă lipesc de o cale de evadare demnă și pur și simplu
nu a fost să fie până acum.
Apoi mai era chestia că voiam să fiu parte activă și recunoscută ca
atare într-un fenomen mai mare și mai important. Deși la acea dată
poeții conceptuali nord-americani își cam stricaseră deja
reputația, eu ignoram cât de problematici sunt pentru că eram în
tripul meu autist cu mica mea obsesie pentru literatura
conceptuală, pe care o consideram fenomenul cel mai nou și relevant
al contemporaneității... obsesie dezvoltată cu prețul primirii
multor scatoalce din partea altor scriitori români. Lucru de care
mi-ar fi păsat mai puțin dacă modestul meu efort ar fi fost
remarcat și cineva din afară m-ar fi băgat în seamă, ceea ce însă
nu prea s-a întâmplat.
Acum, la o deja altă vârstă, încerc să mă pregătesc pentru exil,
dar practic nimic nu mă poate pregăti așa lejer pentru saltul
într-o lume totuși necunoscută. Iar de data asta, dacă ar fi s-o
iau de la capăt, nu aș putea s-o mai fac din aproape în aproape și
fără o cercetare prealabilă a spațiului de joc și a circumstanțelor
în care mă regăsesc. Momentan, ioc circumstanțe favorabile.
