Se spune că ar fi fost construită dintr-un singur stejar prin 1530-1540, undeva pe la vreo 200 de metri de locaţia actuală. Iniţial biserica avea în înălţime cam un metru mai puţin în partea de jos, adică fără fundaţia actuală, era mai scundă şi în partea de sus, neavând acoperiş din tablă, ci din şindrilă. Dacă azi, cu greu intri prin porticul de intrare fără a te apleca, odinioară, când era cu un metru mai scudă, trebuie să fi făcut serioase plecăciuni pentru a îi putea trece pragul. Cred că tocmai acesta era scopul, pentru aducere aminte a ceea ce înseamnă umilinţă, biserica fiind construită pentru (şi de către) robii zonei la momentul respectiv. Biserica este atestată documentar din 1791 pe vatra veche a satului. În 1836, satul a fost tras la linie şi biserica a fost mutată în locaţia actuală. Cu ajutorul Comisiunii Monumentelor Istorice, în 1937 biserica a fost ridicată cam cu un metru pe soclul de cărămidă care se vede astăzi şi a fost restaurată. Marele istoric Nicolae Iorga a fost interesat de acest locaş de cult, prin 1932 făcându-i o vizită despre care în cei opt ani de viaţă rămaşi se pare că nu a avut timp pentru comentarii prea ample.

Pe DN1A dinspre Bucureşti spre Ploieşti, după ce se trece de Buftea, Crevedia şi Lucianca, urmează Butimanu. După intrarea în Comună, traversarea lacurilor din stânga şi dreapta drumului şi urcuşul ce urmează, faceţi la dreapta (este un indicator spre Barbuceanu) şi mai mergeţi circa un kilometru. Pe dreapta o să vedeţi biserica. Dacă este închisă, întrebaţi prin sat şi va veni cineva să vă deschidă.