Valorificând o experiență bogată în jurnalism, în medii de notorietate precum Cațavencii sau Recorder, Mihai Radu și-a exersat afinități scriitoricești și în zona ficțiunii, acolo unde îmbină directețea și formulele narative solide cu spiritul observatorului subtil și nelipsit de o blândețe ironică, livrând deopotrivă thrillere (precum „Contaminare”), dar și explorări psihologice de familie (precum „Sebastian, ceilalți și un câine” sau „ Repetiție pentru o lume mai bună”).

Mihai Radu e capabil să facă dintr-un fapt divers, dintr-o curiozitate mundană așezată în acele articole sau reportaje ale anilor ‘90 și 2000, adevărate cârlige jurnalistice care ne acaparau în perioada de succes a presei scrise, o poveste pe cinste, în care echilibrul dintre conținut și stil se menține până la final. Este cazul romanului „Extraconjugal”, pe care l-am descoperit în 2017, un roman despre forța distructivă și salvatoare a infidelității, povestea unor căsnicii din generații diferite explorată pornind de la o premisă oarecum anecdotică: doi frați află că mama lor înaintată în vârstă suferă de o boală venerică.

În ultimul roman, publicat la Editura Polirom, Mihai Radu pornește de la o temă are ar ocupa de asemenea prim planul știrilor de la ora 17 și elaborează, escaladează însă într-un thriller reușit din care nu lipsesc și observații critice la adresa societății spectacolului și dualităților ipocrite pe care le exersăm zilnic.

Un bărbat care pierde bani la pariuri alege să își dea foc. Acest eveniment devine, desigur, o știre de senzație de care se ocupă Adina, producătoare la o televiziune. În paralel, Geo un bărbat angajat la o spălătorie urmărește banalele traversări ale mașinilor în locul în care lucrează, oscilând între fantezii sexuale și materiale, întrerupte doar de patronul cu respirație grea. Geo și Adina au fost colegi de școală. Amândoi se simt pe un drum înfundat al vieții lor.

Adina și-a pierdut entuziasmul și aspirația de a schimba lumea, din anii în care s-a angajat în televiziune, culegând în prezent cu cinism gesturile de disperare ale celorlalți, în vreme ce ea se situează în pragul unui naufragiu personal, într-o căsnicie eșuate, la un pas să îi trimită mesajul de despărțire soțului despre care a aflat că o înșală. Geo este un umil inadaptat, ratat profesional și personal care locuiește cu mama sa bolnavă, lucrând pe un salariu mizer, visând însă la mari averi și femei bogate. Frustrările ambelor personaje, conținute la foc mic, sunt pe cale să explodeze într-o după amiază bucureșteană.

Un moment întâmplător le intersectează destinele, după ce nu s-au mai văzut de foarte mulți ani. La insistența lui Geo, Adina acceptă, dintr-o curiozitate sinistră sau mai degrabă dintr-o plictiseală constrânsă de politețe să iasă la o cafea cu fostul său coleg. Pe cei doi îi despart lumi și ani. Adina are încă profilul unei femei atrăgătoare, de succes, cu o atitudine sigură pe sine, conducând și o mașină scumpă, în vreme ce Geo este gras, insistent, lăudăros și emană un aer libidinos și demonstrativ.

Pe de altă parte, Geo ar face orice să mai petreacă câteva minute cu Adina, să susțină ceva din firescul pe care îl proiectează în fanteziile sale, acolo unde parfumurile scumpe și mașinile arătoase sunt semne ale împlinirii personale. El nu știe că, dincolo de aparența succesului, viața Adinei e, la rândul ei o caricatură amară. Acest lucru nu-l oprește pe protagonistul masculin să îi facă avansuri Adinei și să o invite, sub pretextul vizitării mamei sale în vârstă, la el acasă. Un alt moment tensionat, în care suspiciunea Adinei la adresa intențiilor lui Geo se va ciocni de insistența bărbatului frustrat, va conduce la o spirală a violenței și la un joc de-a șoarecele și pisica. În timp ce Geo își va aproxima, fragmentar, fantezia grobiană a viitorului prosper, având forța fizică de partea lui, dar și naivitatea lăudăroasă a celui care simte deodată prea multă putere, Adina va căuta să manipuleze situația, apelând la scenarii și vorbe ademenitoare. Dincolo de ipocrizie, frustrări și violență, pot ei afla un moment de respiro sau de conectare, chiar și trecătoare, în acest decor tenebros al acțiunilor disperate? Vă rămâne să descoperiți.

Pornind de la contextul de circ al lumii mediatice contemporane, în care fantezia și realitatea se ciocnesc uneori dureros, Mihai Radu scrie o poveste cu nerv și ironie într-un univers al umilinței, o poveste în care se simte confluența unui aer între miezul pulpy al lui Tarantino și sarcasmul lucid al lui Houellebecq.

Articol realizat de Sever Gulea pentru libris.ro.

„Am studiat filosofia, medicina, am fost librar, în prezent sunt medic psihiatru. Celebrez în fiecare zi faptul că suntem oameni născocitori (homo fictus).
Trăiesc înconjurat de povești, fie că deschid cărți, fie că ascult (cu plăcere) oameni, fie că mă povestesc pe mine însumi. Gândesc adesea în povești, visez în povești.
Pentru mine lectura e pur și simplu o prelungire firească a existenței, o formă de a reactualiza esența experienței umane etern narativă.”

Dacă simți că sunteți cititori pereche, vezi și alte articole de același blogger aici.