stridentă zgâriere a hârtiei
e țipătul tăcerilor
sub pix – un doliu mâzgălit
cu lungi himere
simboluri ce vorbesc
zicând
nimic

doar ochiul minții
k o primăvară
le mângăie mormintele
cu flori – ciuntită învierea
dă pe-afară
înmugurind
în înțelesul
lor

cocori ascunși în frunze
plini de verde
`și-așteaptă ruginiul
pașaport cu negre dungi
pe-al foilor perete
un țipăt ce nescris
în piept mi-l
port

p cerul plin de gânduri
câteodată k norii
unei minți de adevăr
se-nvârte vechea
roată spiralată
ulii de negru scris
p ciocul lor

țâșnesc în jos
săgeți ochindu-și prada
străfulgerări prea iuți
să le surprinzi
și fix când crezi
că-ncepi să guști parada
guști
țipătul tăcerilor
sub pix