pășim puntea fiecărei nopți
spre zilele ce ne stau înainte
în fața feței noastre
k un mal despărțind
fluvii negre d somn
pârâiașe intunecate
d gânduri
c dospesc în tăcerile nopții
tot felul d vise
[fierbinți]
din care-și servesc îngerii
micul dejun și-apoi
se pun și ei la somn
dacă nu fac cumva
indigestie
de nu-i doare cumva
vreo măsea d minte
p care o smulg în cealaltă
dimineață
cu vreun fir subțire
d viață
sau
cu însuși firul
timpului