nicăieri nu vei putea merge nevăzut,
necunoscut
oriunde ai ajunge cineva trebuie să-ţi scrie numele să
nu se uite
mi-a brăzdat faţă cu tăieturi fine şi rânduri de sânge
au răsărit, era o adevărată pagină
dictando
şi fiecare om întâlnit mă întreba (uneori nici nu-mi mai
cerea persimisiunea) dacă are voie să-mi scrie numele
şi fiecare scrijelea numele găsit de cuviinţă până când
faţă mea a devenit o lista a aşteptărilor
coborând pe gât, umplându-mi pieptul cu rânduri bogate
pline de bucuria descoperirii
ceea ce nu mi-a spus la început, era că rănile nu se vor
închide
şi fiecare nume va sângera în felul său
scutindu-mă de o moarte anostă şi
plictisitoare
partea frumoasă e că şi după ce am căzut la
pământ
lumea tot se mai oprea ca să-mi scrie
numele
astfel încât rămăsese foarte puţin loc
când moartea m-a găsit
şi s-a aplecat să-mi scrie numele
şi să mă sărute
