Pe vremea când Breivik făcea labă în faţa plasmei
chineze cu imagini tridimensionale, pentru a-şi mai întârzia
moartea cu vreo trei minute eterogene, în cealaltă parte a Europei,
la mii de kilometri distanţă, trăia un băieţandru tortoşel şi
rotunjor, de ziceai că-i porc numai bun de piftie. Lumea îi spunea
"Don", însă dânsul, mare fan James Bond, o făcea pe durul şi
şmecherul când se prezenta: "Don... Don Don". Şi era popular tipul,
mai ales în nordul ţării şi la Chişinău. Donduşăniul fabrica
bifidoc cu numele lui, la Briceni toate casele de toleranţă îi erau
dedicate, iar Bălţiul fabrica dildouri de culoare pătlăgilie
etichetate simplu: "Don Don". Şi oricine îl vedea, îl îndrăgea pe
tip, căci nesecat îi era izvorul de carismă. Dar mai drag decât
oricui îi era bunelului, care nu ştia ce daruri să-i mai facă şi
prin ce bortă să-i mai sufle. Odată bunelul, ghiujul Boronin, îi
dărui o scufiţă roşie ca sângele de comsomolist turbat şi pentru
că-i şedea tare bine băiatului, nici nu se mai gândea să poarte
altceva pe cap. O scotea numai atunci când maică-sa, păroasa pe
mâini Tkachuka, o spăla în chinuri demonice. În câteva săptămâni
scufiţa se decolorase de atâta grijă maternă, transformându-se
într-o boneţică roz, dar care, din fericire, îşi mai exercita
funcţia semiotică. Într-o zi maică-sa îi zice:
- Scufiţelul meu Roz, i-a bagă-n coşuleţ bucata asta de
cozonac cu stafide testiculare de-ale preotului Marx şi bunătatea
asta de vodcă şi du-le bunelului, că-i debil de cap şi stă la pat,
iar bunătăţile estea o să-l ajute să-şi mai revină în puteri. Da'
vezi, hai sictir!, mai înainte de a se lăsa căldura soarelui şi
toropeala liberalilor. Caută să mergi frumos, să nu te abaţi de la
drum, să iei marşrutca, altfel cine ştie dacă te duci pe jos, ai
putea să cazi şi să spargi sticla cu elixir, că tu, dă mă rog, eşti
căscat ca şi taică-tu şi atunci bunelul cu ce-o să se aleagă? Iar
când o să fie să intri în casă, să nu uiţi să-i dai bunelului un
"Dozdrastvuyet Sovetskii Soyuz!" şi vezi, să nu înceapă a-ţi umbla
ochii prin toate ungherele, ca la un handicapat.
- Aşa am să fac, mămică! îi făgădui Scufiţelul Roz şi-i
îmbălă mâna la plecare.
Bunelul locuia la Botanica, cam la vreo juma' de oră de
Râşcanovca. Şi cum păşeşte Scufiţelul Roz pe Hristo Botev street,
iată că-i iese Lupu în cale. Dar Scufiţelul roz nu ştia ce
lighioană animalică, mocârţan înnegurat, papagal eclectic, hemoroid
lexicologic, nucleoproteidă expresivă, bocanc scribăreţ, marionetă
frugală, haimana de ofsaid, puţar siamez, butuc plahotniuchist,
evocator iureş, lăstun pomanagiu, oblon glasat, coropişniţă
mazilitoare, reformator ezoteric, halvagiu politic, palavragiu
falimentar, căuzaş manevrabil, erou de pesmete, familist plătibil,
scolast cotonogit, aldămaş mintal, sibilic longitudinal, vacuum
gâlcevitor, bubă microsocială, ligav prezidenţial, cătinel de
bulbuc, metru de bâl-bâl era Lupu şi nu se temu de fel când îl
văzu.
.jpg)
