- Bună ziua, Scufiţelul Roz! îi zise el.
- Bună să-ţi fie inima! Mulţumesc frumos,
Lupule!
- Încotro aşa de dimineaţă, ca formă şi ca
esenţă?
- Ia, până la bunelul, vojdiul vojdilor, împăratul cel
mai regesc al tuturor preşedinţilor voievozi!
- Şi ce duci acolo, în servietă?
- Cozonac şi vodcă. Mama a făcut iei nişte cozonac la
noi la Biroul Central al КПСС şi-i duc olecuţică şi bunelului,
care-i moleşit şi slăbit, să mănânce şi el, ca să-şi mai vină în
fire.
- Hm, dar ca formă şi ca esenţă, nahui bunelului tău
puteri? El şi-o trăit traiul şi şi-o mâncat mălaiul...
- Mama spune că el are mari şanse să revină în putere şi
la putere, mai ales înspre toamnă când se coace "pepenele-verde" şi
trec căldurile liberalilor.
- Da' unde şade bunelul tău, Scufiţelul
Roz?
- Colo înspre Porţile Urbei, în cartierul Grădina
Gopnicilor, la vreo juma' de ceas de aici. Cum ajungi la Stadionul
"Boul cu blană", dai şi peste conacul lui, iar ceva mai la vale e
"Vosmiorka", pe care ar trebui să o ştii după beţiile
sfeclomiţânice şi lacul în care borâtura a înlocuit
apa.
- Nu vreau să minimalizaz ca formă şi ca esenţă acest
dialog clauzal, însă blea, boule, nahui te-ai oprit la Hristo Botev
street, baran diareic, dacă mai ai de huisasit dohrena pe
jos?
- Lupule, Lupule... Rapănul ţi-l schimbi, dar
mandavoştile din creier ba! Eu intenţionat m-am oprit aici,
dintr-un simplu motiv: cât parcurg calea acestui drum o să am
ocazia să vorbesc cu babe şi moşnegi, cu iepe proaste, cu rusălăi
şi hahlodrani... Este de lucru... Sondez şi eu terenul cu
ampulămetrul meu politic.
- La cât de gay ţi-e scufiţa, îmi închipui ce sondezi tu
- cururile umede ale veteranilor. Da' ladna, fără supărare, eu
şutesc.
Lupul îşi zise în sinea lui: "Prostuţ îi copchilu' ista!
Ce mai îmbucătură pe cinste ar fi el şi electoratul său de stânga,
zău aşa! Cu mult mai gustoasă decât bătrânul! Da' e vorba că
trebuie să fiu şiret şi să ticluiesc în aşa fel lucrurile, ca să
pun mâna pe tustrei: pe Scufiţel, pe ghiuj şi, caneşna fără
doar-se-poate bez bazara, pe electorat.
Şi merse Lupul o bucată de drum alături de Scufiţelul
Roz şi apoi începu să-i spună cu glas mieros:
- Măi Scufiţelule Roz măi, ia te uită ce găuri în asfalt
strălucesc în jurul tău... ia uite cât jeg pe străzile estea... ia
priveşte ce bunătate de bomji stau la tot colţul... priveşte ce
brusturi cresc din crăpăturile străzilor şi tu nu iei nimic în
seamă măcar... Şi îmi pare rău că nici nu auzi ce dulce sfredelesc
şi dărâmă muncitorii patrimoniul arhitectural al oraşului, de o
valoare istorică nestemată! Aşă de serios păşeşti pe drum, cufundat
în treburile tale, de parcă ai avea de pierdut la alegeri... Şi e
atât de plăcut să hoinăreşti şi să zburzi prin oraşul fără
iluminare stradală, cu canalizaţii înfundate, cu pedofili şi
violatori, cu câini vagabonzi, gopnici, cacioşi; e aşa de funny,
dar tu...
.jpg)
