Scufiţelul Roz ridică privirea şi când văzu splendoarea
oraşului, bonitatea silvică a buruienişului urban, convieţuirea
măreaţă a ghiogarilor de cartier, când privi mai cu luare-aminte la
umbra sovietismului barbar ce-l înconjura pretutindeni, îşi spuse
în sinea lui: "Mare bucurie i-aş face bunelului dacă i-aş aduce un
buchet din mostre proaspete din toate aestea, să vadă şi el cât îi
de bună viaţa şi cât de bine le merge urmaşilor urmaşilor urmaşilor
lui Ştefan. E atât de dimineaţă că nici nu mi-e teamă c-am să
întârzii!".
Se abătu deci din drum şi o luă printre blocurile cu 9
etaje, hruşiovşi, brejnevşi, stalinşi şi alte construcţii eterne.
Rupea de aici un cap de gopnic, de dincolo o barsetcă plină cu
seminţe, dar îndată i se părea că puţin mai încolo îi zâmbeşte
sarcastic un maimuţoi şi mai ochios, alerga într-acolo şi tot
culegând bucăţi de corp uman, inteligenţă artificială, dar şi
experienţă, se pierdea tot mai mult în adâncul junglei urbane.
Chiar dacă ar fi întârziat, se consola cu ideea că iată, ar fi
reuşit să strângă ca din Lego, un moldovan adevărat, un manechin
secerel & ciocănaş perfect, iar asta i-ar fi plăcut la nebunie
bunelului. Un moldovan prost ca noaptea, needucat, jegos, bădăran,
blatnoi, un zăc pentru care ruşii reprezintă promotorii mesianici
ai adevărului şi dreptăţii; un moldovan bleg la minte şi săritor la
nev... nevroze.
În ăst timp însă Lupu porni de-a dreptu' spre casa
bunelului într-un troleibus ruginit, de curgea de pe el depunerile
ca mirificele cascade de la Saharna.
- Care-i, bleadi, acolo?
De sub fereastră, un glas dulce ca după beţie,
intonă:
- Eu sunt, Scufiţelul Roz, şi-ţi livrez cozonac şi o
sticlă de vodeară. Nu fi atât de hain, deschide uşa!
- Nabireşte codu' şi intră! răspunse bunelul, că eu în
chizda Liolii mă simt huiva şi nu mă pot da jos din
pat.
Hodoron-tronc, pizdîc-huiac, colac peste pupăză, Lupu nu
se aştepta la una ca asta. Codificarea criptografică a mediului
înconjurător nu-i putea fi specifică unui ghiuj bătrân, dar, se
gândi el, probabil mânat de marţolea Ghimpul, bunelu' îşi luase
măsuri de precauţie. "Şi acum ce mă fac?" cugetă Lupu în timp ce
ţintise cu privirea tastiera cu chirilice de la uşă. "Ca esenţă şi
ca formă, eu sunt un băiat dăştept, cu spete, cu Asachi într-o
emisferă şi cu USM în alta. Până n-o venit Scufiţelul Roz,
genialitatea mea va isprăvi codul. Ca formă îl pot aborda cu un
patch; ca esenţă cu un crack. Iar cum Xenofon, Gramafon, Saldafon
şi mai ales Plafon afirmau că "esenţa-i şeea şi conteazî", am să-i
dau cu crackul. Şi a scos Lupu din buzunarul lăuntric câţiva solzi
de crack dintr-o cânepă crescută pe dealurile Sorocii ... şi l-o
pălit pe Lupu bucuria şi euforia.
"Butoane, ha-ha-ha, taste, hi-hi-hi, knopşi raznîie,
pizdeţ, ha-hi-ho, i-ha-ha". Şi se uita Lupu ca boul la poartă nouă.
Boul măcar ar fi dat cu coarnele, da' el cu ce să lovească? Ba
dădea cu curul în clanţa uşii, ba se freca de uşă ca o călugăriţă
în călduri, ba scuipa pe mâner, imaginându-şi că, poate-poate, se
topeşte clanţa de la atâta aciditate. Nimic, frate!
- Şi pizda mătii faci acolo la uşă? Şi iară nu te-o
futut Grivei şi n-ai astâmpăr? se răstise bunelul.
- Nu, bunele! În drum spre tine am inhalat nişte toxine
otrăvitor de toxice, iar acum mă cam doare băşcălia...
- Dumnezăi şi Cristoşi de nepot ce mai am! Hai mai
repede că mor de foame, debilu' dracului!
- Vin imediat!
КПСС - nu. РССМ - nu. СССР - nu. Маркс - nu. Энгельс -
nici atâta. Красная вафля - nu. Русыйя - nu. Сэшера шы шиоканул -
nu. Цынта шы гайка - nu. "Cu aşa succes ghicesc codul când îmi văd
alunica dintre pulă şi cur" îşi zise Lupu, privind jalnic la uşă şi
uşa la dânsul. ... "Ia-n stai oleacă!". Se ridică ca ars la cur şi
tapă: "Сынтем ромынь шы пунктум". Uşa se deschisese ca o
binecuvântare...
.jpg)
