oboseala e specific umanăjugul cu care încercăm s-o cioplim departe de noie-o noapte în care te foieștine-nvăluiți d somn pălmuițide-ntuneric pe-o parte și alta

lungimea nopții se numără-n aniredenumim jugurile uzateîn experiențene lăudăm cu bătăturile d la gâtcu vânătăile d p umerioglindind totul în paharele de vindin care mușcăm cu sete în zgomotul râsului cu care subjugăm liniștea de-a rămânesinguri cu toate ostenelile noastrek-n jugul unei oglinzi p care nu reușim s-o spargem

-oboseala nu-i specific umană- strigă în noi divinul în micuța ureche c ne-a rămas deschisă-ați învțățat aiurea nu de la mine-d la s