m-am făcut zid..
ca să-ți lipești de mine
dreptarul tău
și-ai zis că-s strâmb

m-am făcut grâu sprijinit
d neghină spre stânga și
dreapta – înconjurat d vrăjmași
k d victoria amânată
a secerișului

m-am făcut prunc și-am
urlat k din gură d șarpe
la cântecele leagănului tău

m-am făcut k nu văd
și-am văzut
m-am făcut că nu sunt
și am fost
m-am făcut d nisip transparent
incomod k umbra sudurii
în ochi
și-ai fost umbra mea
p brațul meu (drept)

m-am făcut d cristal transparent
d m-au dat vecinii dispărut și
te-ntrebau pe tine d mine..
..ciudat

m-am făcut râu de apă foșnind
în mâna ta maleabil mereu
spre în jos
ca s-ajung împărat peste pomul
foșnind
m-am făcut sclav înrobit de adevăr
ca să fiu liber de stăpâni mincinoși

m-am făcut c-am uitat k aș fi
ca să fie un timp numai și
numai pentru ce-i împrejur
ca să văd și altceva decât eu
ca să văd pretutindenea tu

m-am făcut cui bătut cândva
d tine în palma ta – piron
vopsit cu sânge – pleznit
d ciocan drept în cap
ca să-nflorească-n mine
forme noi să beau direct
din moartea ta un strop
să nu mai mor
d moartea d apoi

m-am făcut doi
căci numai unul n-ajungea
la tot ce tu-ai făcut
să fac
să nu mai fiu ce-am fost
și nici c sunt
nici zid nici grâu nici prunc
și nici granit d apă c
foșnește-n rod

un nod ce-l strângi zâmbind
un nod nedezlegat
p care-l faci

m-am făcut nod de vorbe
în caiet..
așa.. pentru c-am vrut
să-ți cânt