Pentru ca sunt momente in viata noastra in care ne impotmolim si se inoada gandurile. Pentru ca in ciuda pozelor minunate de pe insta exista lupte pe care le ducem zi de zi, unele cu noi insine, altele cu ceilalti. Pentru ca atunci cand te descompui ca o jucarie stricata si fara roti esti perisabila. Citeam deunazi (cred ca la Ioana bineinteles) ca e bine sa te iubesti si sa inveti asta zi de zi. Si ce faci cand incerci incerci si tot nu-ti iese?

Suntem, mai ales noi cei 40+, generatia care am trecut cam prin multe. De acord si cu faptul ca n-am facut razboiul, dar uneori am sentimentul ca razboaiele noastre emotionale sunt mai dihai. Cu totii avem scheletii nostri in dulap, unii i-am inchis cu cheia, altii i-am tratat, unii au murit acolo impaienjeniti, altii mai scot cate o mana din cand in cand.

Am scris in 2020 mult despre noi, am fugit mult si ne-am lipit mult unii de altii, doar noi 4. La un moment dat nici asta nu era bine, ca prea eram numai cu ei si am mai si expus asta. Am fugit pentru ca in sufletul meu speram sa se termine. A inceput insa ceva fara sfarsit, dar sfredelitor pe dinauntru, mai rau ca un flex care taie o data si gata. E ca o surubelnita electrica, una care roade.

Patternurile din jur sunt atat de diverse. De la oameni care au trecut prin panica si acum au uitat si sa o recunoasa, de la agitatori (nimic nu e bun, totul e contra, vaccinul nu ne trebuie, viata e frumoasa) la aparenta impacare cu situatia. Cred ca fraza care m-a enervat cel mai mult in aceasta pandemie a fost : “nu avem ce face, va trebui sa invatam sa traim cu virusul asta”. La concurenta cu “e doar o gripa”.

In 2021 am scris putin si nu am mai fugit. Nu are niciun sens, tavalugul vine oricum. Am pierdut 95% dintre presupusii prieteni. Am inteles ca tara in care traiesc nu este bula mea din online. Tara in care traiesc are si colegi corupti, vanzatori de certificate false, are si parinti nevaccinati, dar guralivi, are si chelneri fara masca si nevaccinati, dar suparati ca n-au luat salariu anul trecut, are buluc pe litoralul romanesc SI bulgaresc ca doar e fara bat in nas si certefecate verzi, are de toate. Tara asta nu e tara pe care mi-o imaginam si pe care o credeam si in care, IAR (din nou) ca o naiva (vesnica) am crezut. Sunt de acord ca daca nu muncim, nu traim. Si ca nu merge cu statul acasa. Dar o mare parte dintre cei care o fac, o fac neconstiincios si fara constiinta. Responsabilitatea a ramas undeva la cei 7 ani de acasa.

M-au durut unfriendurile? M-au. Initial. Apoi m-au amortit. Pe ei? Probabil nu. Altfel ar fi venit inapoi. Am ramas cum zicea tata la nunta, cu rubedeniile, nici alea toate, ca si acolo s-au gasit cativa sa bea apa dupa caine (tx IS, e taaa) si sa fie zmei. Si vreo doi-trei- cinci dintre cei adevarati. Problema cand te simti in plus e ca…te simti in plus. Cum adica sa scriu despre invaginatia intestinala, rectocolita ulcero-hemoragica sau coalescenta de labii( vreti nu??) pentru aceiasi oameni care ar crapa de fericire sa le scot copilul din vreo boala, dar NU dau 2 bani pe recomandarile mele covidistice? Nu simte nimeni non-sensul? Adica io na, mai putin, ca nu-s doamna conferentiar, dar au fost hate-uri la case mai mari (muult) si cu mai multi clarvazatori, clarcititori si clarcunoscatori in preajma.

Cel mai enervant dintre toate e ca nu, nu se va opri aici. Lumea va merge mai departe, cu bune, cu rele, si cu alte boli (da domne, stiu ca exista si “alte boli in afara de covid” ca n-am fugit nicio zi lumina de nepancediu de la munca si n-am dat nicio reteta pe geam). Eu imi permit sa spun ca am fost aici, pe baricada mea, asteptand sa ma duc acasa la copiii aia care SE UITA LA TELEVIZOR, desi mama lor invata toti pacientii sa NU, pentru ca daca ai 8 ore pe zi fara un adult in jurul tau la un moment dat o faci si pe asta…

Azi am terminat-o si cu masca simpla in cabinet, e timpul sa revenim la FFP2. Toti aceia care vor plange la iarna curand ca vor gasi spitalele pline, ca nu vor avea cu ce plati facturile, ca nu mai au (iar) loc de munca sau ca libertatea lor e sa faca exact ceea ce vor sa isi aminteasca cum au avut o vara intreaga la dispozitie sa demonstreze ca nu sunt nici lasi, nici egoisti. Sa fiti bine, o data in plus brace yourself for the impact, la puterea a treia: emotional, financiar si covidistic. Si nu uitati: sfarsitul nu-i aici. Oare?