„Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la...”

Amintirile sunt cele mai frumoase lucruri pe care le strângem în cufărul cu minuni. Având amintiri nimeni nu poate nega trecerea ta prin viaţă. Pentru că dacă am strânge toate amintirile la un loc am descoperi o multitudine de fire care ne leagă unii de alţii ancorându-ne în acele momente numite clipe de viaţă. Aş putea să vă povestesc câte în lună şi în stele dar nu vreau să profit de bunăvoinţa dumneavoastră. Prefer să mă opresc la ultimul eveniment la care am participat. A fost ceva de vis, incredibil dar adevărat.

La finalul competiţiei, am fost anunţaţi că HotelulRoyal afost rezervat în totalitate pentru evenimentul din 16 decembrie - sau Marea Gală a premiilor SuperBlog 2016. Deci fiecare participant trebuie să îşi facă cunoscută dorinţa de a participa la acest eveniment pentru a evita orice neplăcere. În cazul în care nu o pot face direct la telefoanele Hotelui pot opta şi pentru varianta online cu specificaţia „organizare evenimente Brasov– SuperBlog 2017”. Ştiam de hotel de la un amic din Braşov al cărui băiat avusese Balul Bobocilor chiar la început de noiembrie şicare fusese foarte încântat de serviciile avute atât la hotel cât şi la de restaurant. Aşa că nu am avut nici o reţinere în a căuta adresa de email a hotelului şi a-mi face rezervarea la evenimentul lunii decembrie specificând că este vorba de Festivitatea de premiere SuperBlog 2017. Şi iată-mă în holul hotelului îndreptându-mă către sala de festivităţi – sala restaurantului.

Participanţii la competiţie au început să apară în sala restaurantului. Nu ştiu dacă au fost chiar toţi dar când sala s-a umplut nu mai aveai loc de regrete pentru că totul era numai freamăt şi bucurie. Să vezi oameni atât de diferiţi animaţi de o singură idee: aceea de a oferi, pentru că dacă acceptăm spusele unui mare gânditor „dăruind vei dobândi”, iar noi, toţi cei prezenţi dăruisem fiecare cate ceva specific.

Şi vă spun cu mâna pe inimă, aceea chiar a fost o seară memorabilă. Faptul că am reuşit să ne strângem pentru a ne bucura împreună de reuşita celor mai buni denotă cât de mari sunt sufletele care chiar acceptă competiţia. Sala era cu adevărat impresionantă, o explozie de lumini şi culori, plină de exuberanţă şi veselie. Mesele frumos ornate dădeau o notă de eleganţă. Eram cu adevărat deosebiţi şi bine primiţi. Dialogurile se infiripau şi fiecare treceam de la o masă la alta ca să ne cunoaştem, să ne descoperim. Indiferent de ce lăsasem acasă aici ne simţeam bine şi ne bucuram de acest moment. Fiecare aştepta cu nerăbdare momentul oficial al decernării premiilor. Era suficient să închizi ochii şi simteai ambianţa şi veselia spumoasă a unui team-builduing , sau exuberanţa unui bal de absolvire. Sunt sigur că această sala a oferit cu generozitate spaţiul pentru cele mai frumoase şi reuşite evenimente. Mă plimbam încet printre mese salutând şi schimbând colocvial câteva cuvinte cu ceilalţi participanţi.

La masa juriului locurile au fost ocupate şi la un moment luminile s-au stins în sală. Lumina videoproiectorului s-a focalizat pe ecranul luminiscent şi fragmente din probele noastre au început să se deruleze cu repeziciune. Nu trebuia să te chinui să citeşti ceva pentru că nu textele în sine constituiau motorul acestei prezentări ci însăşi însufleţirea şi mulţimea participanţilor. O voce adâncă şi gravă ne-a rugat să ne aşezăm, după care ne-a mulţumit în numele organizatorilor pentru efortul depus, pentru imaginaţie şi competenţă. În acelaşi timp, a mai spus, am dori să le mulţumim şi pe această cale gazdelor noastre Hotelului Royal care îşi merită cu prisosinţă titlul de cel mai bun „salon de evenimente Poiana Braşov”. Apoi luminile au câştigat în intensitate păstrând totuşi o atmosferă calmă şi discretă. Unul după altul câştigătorii competiţiei s-au bucurat de premiile primite şi de aplauzele nostre. Cel mai interesant aspect care chiar m-a dat gata au fost răvaşele. Fiecare câştigător trebuia sa extragă dintr-un bol un bilet. Când festivitatea s-a încheiat câştigătorii au fost invitaţi să ia cuvântul şi să răspundă la tema scrisă pe biletul extras. A fost cea mai frumoasă parte din seara respectivă pentru că acolo, în faţa tuturor, fără suport, sprijin sau Google fiecare a trebuit să facă faţă acelui test de măiestrie.

Una dintre întrebări a fost „Cum poţi să te bucuri mai mult de ziua asta frumoasă?” şi răspunsul a fost dezarmant de sincer „dar nu am de ce să mă bucur mai mult, această bucurie împărtăşită cu voi îmi e de ajuns”. O altă întrebare a fost „Care este diferenţa între a fi în viaţă şi a trăi cu adevărat?” şi mărturisesc sincer că nu am ştiut ce răspuns să dau. Dar cuvintele mi-au venit unul după altul şi am fost răsplătit cu un ropot de aplauze „Faptul că sunt aici, împreună cu dumneavoastră îmi arată că sunt în viaţă. Poate că nu am obţinut cel mai bun rezultat la care aş fi îndrăznit să sper dar datorită cuvintelor mele trăite atunci când răspundeam întrebărilor de concurs îmi arată că totuşi ştiu să-mi pun sufletul în cuvinte, înseamnă că trăiesc cu adevărat fiecare moment. Nu ştiu cum ar fi răspuns oricare dintre dumneavoastră la această întrebare, dar ţin să vă mulţumesc tuturor pentru curajul şi abnegaţia de care am dat dovadă pe parcursul acestei competiţii”. O altă întrebare deosebită a fost şi asta „Dacă produsul muncii mele ar fi fericirea, ce fel de muncă aş face?” iar câştigătoarea premiului cel mare a răspuns mai mult decât emoţionată „Un copil care se joacă nu are timp de răutate, el pune şi îşi pune întrebări. Aşa că aş continua să mă joc, construind din cuvinte frumosul.”

Momente, voci, atitudini... totul se transformă în amintire. Cum o să să fie peste cinci ani? Un nou concurs, un alt clasament, cu siguranţi că multe alte întrebări frumoase şi... de ce nu... multe şi frumoase noi amintiri...