astăzi voi poveşti o întâmplare de demult,
din vremurile întunecate când toate se dădeau pe cartelă
dar chiar şi raţionalizate, multe nu ajungeau şi lumea se
aşeza cuminte la coadă
aşteptând să vină ceva, orice, numai să nu pleci cu mâna goală
acasă
şi cei mai vajnici apărători ai cozii erau pensionarii
adulmecând orice mişcare
a venit marfa!
şi vestea s-a răspândit cu repeziciune
însufleţind coada împietrită
şi lumea fremăta de nerăbdare
dar iată că încet, încet coada se destramă
şi numai câteva persoane mai rămân
căci se băgase iubire, dar lumea nu părea interesată
ce să faci cu atâta iubire?
câtă iubire să-ţi trebuiască într-o casă aşezată
cu soţ, soţie, copii şi bunici?
numai un disperat,
tot lua şi umplea sacoşă după sacoşă
strigând: mai vreau iubire
iau cât de multă îmi puteţi da
căci el ştia că numai dăruind vei dobândi
mai ales că se apropiau sărbătorile
şi iubirea era tot ceea ce- şi putea permite
