fugiţi, fugiţi, ne năpădesc
cuvintele ies puhoi din canalizări şi se caţără pe
picioare
urcă poticnit tot bustul, se agaţă de pielea creponată a
gatului şi...
nu deschideţi gura, riscaţi să muriţi sufocaţi
cuvintele dau năvală, dinţii explodează în schije
mărunte
ducând cu ei silabe desperecheate
lumea fuge scuturându-se
trupuri cad zvârcolindu-se la pământ
ne călcăm în picioare, avem gheare, pinteni, colţi
cei mai puternici rezistă
dar undeva...în spate... printre cadavre
tăcerea se apleacă să vadă
ce culoare politică au cuvintele
