mi-s ţările doar pete de culoare
din neuitarea mea să faceţi casă
şi să v-ascundeţi ce-aveţi mai de preţ în ea
uitaţi-mi fuga şi făceţi-vă că n-aţi văzut
mi-s urmele fuior de fum pe cerul verii
o amintire caută să mă îmbie
să-i dau tărie ca să-nfrunte lumea
uitaţi-mi viaţa şi veţi spune-aceleaşi vorbe
din aşteptări tăcerile-or să plece
cuvintele vor şchioapăta pe-alei uitate
şi toamna s-o-mbrăca în haina-i rece
