După ridicarea restricțiilor pandemice, acum în mijlocul verii crește desigur interesul pentru evenimentele culturale urbane în spații publice, evenimente de care ne-am despărțit acum mai bine de doi ani. Dintre acestea, dincolo de concerte, lansări și târguri de carte, prezentări și cursuri mi-ar plăcea să mă reîntâlnesc cu câteva demersuri care promovează filosofia. Înainte de apariția pandemiei care ne-a schimbat rutinele, m-am bucurat să remarc, în ultimii 10 ani, eforturi concrete de a aduce mai aproape filosofia de publicul larg, de a-i estompa acel fard elitist, intimidant, pe care l-au întins prejudecățile și cultura populară.

Desigur, nu e ușor să derulezi un asemenea demers într-o țară ca România, în care numărul de cititori e redus, rata analfabetismului funcțional e crescută și implicit bazele gândirii critice și gradul de participare civică nu sunt prea solide. Cu toate acestea, măcar câteva cadre didactice, absolvenți și studenți de la Facultatea de Filosofie din București au căutat, prin diverse proiecte, să popularizeze filosofia și să-i sublinieze relevanța în viața de zi cu zi, mai ales într-o societate care oferă uneori prea multe răspunsuri prefabricate și prea puțin răgaz pentru a adresa întrebări și a cultiva un spirit al dezbaterii constructive.

Dintre proiectele de popularizare voi aminti doar apariția timidă a profesiei de consilier filosofic, lansarea unor duble Cafenele filosofice din București, una organizată de conf. univ. dr. Dana Jalobeanu, alta coordonată de prof. univ dr. Laurențiu Staicu (prin Asociația de Filosofie Practică), evenimente care au invitat publicul larg, cu precădere înainte de pandemie să se aplece asupra unor texte filosofice fundamentale sau să problematizeze pe marginea unor întrebări legate de identitate, memorie, morală, raportul dintre viață și ficțiune și nu numai. Un alt demers remarcabil a fost publicarea unor cărți autohtone de popularizare a filosofiei, pe lângă traduceri de texte consacrate (precum cele ale lui Jostein Gaarder, Thomas Nagel printre alții). Printre cei mai consecvenți și vizibili autori în acest sens se numără Cristian Iftode și Laurențiu Staicu. Conferențiar universitar cu interese în zona filosofiei culturii, filosofiei morale, politice și estetice, Cristian Iftode a publicat două volume „Filosofia ca mod de viață” (recent republicată de Editura Trei), respectiv „Viața bună” (un volum inspirat de filosofia morală care explorează reperele pentru o existență echilibrată). Pe de altă parte, profesorul Laurențiu Staicu, cadru didactic cu interese în zona metafizicii și filosofiei științei printre altele a publicat un volum despre care am scris în urmă cu cinci ani, de popularizare explicită a filosofiei, volum intitulat „Trei istorii metafizice pentru insomniaci”. Acesta a fost continuat de alte două lucrări, mai accesibile și mai prietenoase cu publicul larg: „Socrate în blugi”, respectiv „Filosofia prieteniei”.

Particularitatea volumului intitulat „Socrate în blugi” (care beneficiază și de un audiobook) este aceea că se adresează tocmai adolescenților. De ce tocmai lor? Pe de-o parte adolescența este vârsta creditată popular ca perioada marilor întrebări. Așa cum remarcă autorul în scurta introducere a volumului, o prejudecată comună este aceea că întrebările mari sunt subiecte predilecte pentru cei mai tineri, mai neformați, mai nedisciplinați, iar semnul maturității ( desprins din necesitățile de a asuma datorii adulte) e legat de acceptarea răspunsurilor necesare pentru integrarea și navigarea în societate. Această tranziție de la momentul adolescenței interogative la momentul pretins lămurit adult e uneori mistificată (și pentru că societatea își dorește până la urmă consumatori docili), iar filosofia, cea care se ocupă tocmai cu explorarea întrebărilor, ajunge, atunci când e practicată de adulți să fie parțial marginalizată și izolată în sfera de preocupări a celor care fie au prea mult timp la dispoziție (și care par, pe undeva, neserioși, pentru că nu sunt suficient de ocupați), fie au o pasiune reflexivă cel puțin suspectă.

Însă dacă poate fi mai greu să aduci filosofia mai aproape de adulți (care pot fi, din diverse rațiuni, extrem de atașați de viziunile asupra vieții – uneori gradul de atașament este direct proporțional cu gradul de nesiguranță al fundamentelor acestor viziuni), poate a aduce mai aproape filosofia de adolescenți ar putea fi ceva mai ușor și mai inspirat. Iar asta și pentru că adolescența este vârsta la care ești mai permeabil la perspective noi și mai curios în a-ți pune marile probleme ale umanității. Un adolescent familiarizat cu filosofia este un adolescent care se poate dezvolta apoi ca un adult mai echilibrat, mai puțin susceptibili la iluziile societății. Desigur, această dezvoltare vine și cu un preț, un preț al unei lucidități și, uneori, al gândirii critice care poate deveni inconfortabilă pentru cei din jur. Însă e un preț rezonabil când vrei să îți găsești reperele pentru o viață autentică și echilibrată, chiar dacă ele nu vin în forma mitologiilor livrate de-a gata de către societate. Cât de important este adevărul? Ce înseamnă că lucrurile sunt reale? Care sunt sursele cunoașterii noastre? Suntem liberi și nu prea în același timp? Ce înseamnă o faptă bună? Ce este iubirea, cât o putem înțelege și cât ne poate ajuta să ne găsim fericirea? Iată doar câteva întrebări provocatoare care sunt explorate în acest volum.

Un volum prea dens și prea tehnic, abordând întrebări precum natura realității, problema binelui și a răului, a libertății umane ar putea deveni ușor copleșitor și plictisitor, cu atât mai mult pentru un adolescent care nu are neapărat lecturi inițiatice la activ și poate nici prea multă răbdare. Departe de a livra liste elaborate de lectură, metafore încărcate sau, dimpotrivă, analize sterile, Laurențiu Staicu adaptează discursul filosofic unui cadru spațio-temporal și narativ cât mai firesc posibil. Tocmai de aceea, Socrate în blugi este de fapt o poveste înscenată dialogic, în cheia celui mai celebru filosof antic care dă și titlul volumului: doi prieteni adolescenți, Radu și Tudor petrec câteva zile la o casă de vacanță împreună cu bunicul unuia dintre ei, Toma, fost profesor de filosofie. Împreună ei ajung să discute, în timpul excursiilor pe care le fac zilnic în împrejurimi, despre o multime de teme.

Fără să devină excesiv, pedagogic, arogant, Toma îi încurajează, precum Socrate pe interlocutorii sai, în perioada Greciei antice să adreseze întrebări și să își caute răspunsuri, ghidându-i prin dificultățile pe care le întâmpină. La fel ca în dialogurile socratice și atunci când ne apropiem de teme generale precum adevărul, realitatea, binele, răul, lucrurile par inițial simple și lămurite, dar, la o privire mai atentă, răspunsurile ascund de fapt multiple încurcături și neajunsuri care îi vor motiva pe cei doi adolescenți să își nuanțeze pozițiile și mai ales să își exerseze un spirit critic de interogație și răspuns.

Volumul „Socrate în blugi” este împărțit tematic în câteva capitole: primul vorbește despre originile filosofiei, un alt capitol e dedicat înțelegerii realității (cum clasificam lucrurile care există), unul e dedicat adevărului, unul e dedicat libertății, binelui și desigur, iubirii. Inspirat de cursurile și seminariile lămuritoare pe care le-a ținut mulți ani la facultate (la care am participat personal și pe care le-am apreciat), Laurențiu Staicu condensează în vocea personajelor sale raționamentele filosofice elaborate în sute de ani, în pași mici și sintetici. Ocazional, prin reacțiile emoționale exasperate sau entuziaste ale personajelor, atunci când se lovesc de dificultăți, Laurențiu Staicu empatizează până la urmă cu cititorii săi tineri (căci problemele uneori sunt fie încurcate, fie par fără sfârșit). În același timp Laurențiu Staicu menține și un ritm al povestirii potrivit, nu plictisește tocmai pentru că reușește să facă pauze de la dialogul filosofic, să dea momente de respiro prin mici variații narative (destul de banale, dar care au importanța de a fragmenta discuția, de a nu o încărca excesiv de teoretic).

Nu în ultimul rând analogiile, exemplele practice, apelul la experiența comună și ocazional la limbajul și referințele culturale ale adolescenților (de la filme și până la experiențe comune vârstei: interacțiunea cu tehnologia, experiențele sentimentale) fac din acest volum o oportunitate de neratat, o carte pe care mi-aș dori să o văd aleasă nu doar de adolescenții care ajung în librării, de părinți care vor să facă un cadou original, dar și de profersorii și bibliotecarii care vor să ofere premii în cărți elevilor de școală generală sau de liceu. Pe lângă invitația la lecturi ulterioare, cartea „Socrate în blugi” a lui Laurențiu Staicu invită la modelarea unei specii de atitudine de care o societate democrată și echilibrată va avea mereu nevoie, atitudinea interogativ-curioasă dublată de argumente. Între atâtea volume care promovează educația financiară, emoțională, socială, relațională în rândul adolescentilor, iată un volum de reabilitare a filosofiei pentru etapa cea mai filosofică a vieții pe care orice ființă umană o traversează.

Articol realizat de Sever Gulea pentru libris.ro.

„Am studiat filosofia, medicina, am fost librar, în prezent sunt medic psihiatru. Celebrez în fiecare zi faptul că suntem oameni născocitori (homo fictus).
Trăiesc înconjurat de povești, fie că deschid cărți, fie că ascult (cu plăcere) oameni, fie că mă povestesc pe mine însumi. Gândesc adesea în povești, visez în povești.
Pentru mine lectura e pur și simplu o prelungire firească a existenței, o formă de a reactualiza esența experienței umane etern narativă.”

Dacă simți că sunteți cititori pereche, vezi și alte articole de același blogger aici.