am surprins-o într-o poziţie cumva...
nefirească,
şi ca să nu se piardă momentul
am stricat un întreg clişeu,
instantaneu după instantaneu
de lemn bun, rezistent
şi când o să-i duc dorul
o să caut să mi-o aduc aminte
dar teamă-mi e că în egoismul meu
vor apare momente când nici măcar mie
nu-mi voi arăta amintirile
