Astăzi, mai mult ca oricând, sub influența agendei publice centrată mult pe drepturile minorităților și identităților fluide, literatura, artele plastice, jocurile video sau cinematografia au devenit medii în care aceste teme sunt tot mai des explorate. Se scriu romane inspirate de universul LGBT, se promovează autori care vorbesc despre migrație, despre universul marginalilor, se produc filme în care scenariile sunt atent periate pentru a fi corecte politic, iar distribuția asigură reprezentare nediscriminatorie a genurilor și raselor. Trăim într-un secol cu coloratură tot mai puternic interacțională și poate că nu e neobișnuit ca acest lucru să se reflecte și în universul ficțional. Esteticul a devenit tot mai conștient și asumat politic.

Însă uneori acest efort de a respecta agenda publică dă senzația de artificialitate, de rețetă prescrisă pentru a îndeplini standarde de corectitudine publică agreată, deranjant fiind când libertatea creatorului pare să fie forțată, subordonată măcar formal respectării tabuurilor contemporane. Romanul lui Susan Choi, „Studentul străin” tradus și publicat în limba română la Editura Humanitas ar putea da această senzație la început, dată fiind tema interasială-interculturală, explorând o relație complicată între o tânără americană din sudul SUA și un migrant coreean. În fond e o temă la modă să urmărești provocarea relației între doi oameni provenind din culturi diferite (deși, în SUA, această zonă a fost și este destul de explorată, dat fiind caracterul eclectic secular al populației de peste ocean). Doar că Susan Choi scrie totuși o altfel de poveste, nu neapărat una în care să primeze problema nuanțelor identităților culturale, problema opresiunii minorităților, ci o poveste mai degrabă închegată prin numitorul comun al impactului unor traume psihologice care îi amprentează pe protagoniști.

„Studentul străin” e un roman publicat prima oară în 1998 și este semnat de Susan Choi, o autoare care provine dintr-o mamă evreică și un tată coreean. Așadar, suntem totuși la o oarecare distanță de mizele politice tot mai des întâlnite în creațiile contemporane și avem parte de un autor care pare autentic prin experiența personală a unei familii mixte (deci nu un autor care să asume pur și simplu o agendă publică la modă de dragul promovării).

Povestea lui Susan Choi are o construcție interesantă, sub forma unui puzzle temporal și biografic. Romanul are în centru două personaje principale. Pe de o parte este povestea lui Chang sau Chuck (după americanizarea numelui), un tânăr coreean care ajunge student la o universitate din statul Tennessee al SUA, la mijlocul anilor ‘50, imediat după încheierea războiului din țara sa. Chang provine dintr-o familie reputată din sudul peninsulei, cu un unchi politician și un tată profesor și se descurcă bine în limba engleză. El este este surprins în mijlocul ostilităților, după invazia Coreei de Nord în Coreea de Sud, situație care îi dă peste cap viitorul și viața. Susan Choi explorează pe larg, din perspectiva lui Chuck conflictul despre care probabil că publicul larg nu știe foarte multe lucruri, în afara faptului că a fost prima înfruntare notabilă a Războiului Rece.

Conflictul din Coreea a implicat mișcări ample și bidirecționale ale liniei frontului care a fost împinsă când adânc, în Coreea de Sud, dincolo de Seul, când invers spre nordul peninsulei. Acest efect ondulatoriu al confruntării, pe măsură ce implicarea puterilor internaționale a devenit tot mai activă (de la URSS și SUA, la China, mai târziu) a generat multă confuzie și dificultăți pentru civili care s-au trezit fugind înainte și înapoi din calea luptelor pe măsură ce orașele și drumurile își schimbau stăpânii și vânătoarea de trădători sau de prizonieri era activă de ambele părți. Pur și simplu, la un moment dat, pentru un sudist ca Chuck care colaborează o perioadă de timp cu autoritățile americane (traducând telegrame și materiale de presă) spațiul în care trăiește devine unul absurd, în care noțiunea de aliat și inamic capătă un caracter fluid iar fidelitatea față de familie și prieteni îl expune întâmplărilor cu potențial fatal și traumatic. Drama lui Chuck este reconstruită din capitole împrăștiate pe parcursul romanului, culminând cu momentul cel mai dificil despre care aflăm abia la finalul poveștii (și care este, într-adevăr copleșitor). Această alegere a lui Choi de a proiecta un con de umbră asupra evenimentelor care l-au marcat puternic pe protagonistul masculin îi conferă un mister care intrigă cititorul și îl provoacă în a înțelege atracția și relația cu Katherine, personajul feminin.

Ajuns în SUA, la Universitatea din Tennessee, în sudul SUA, Chuck o va întâlni pe Katherine, o tânără dezinvoltă care locuiește în apropierea orașului New Orleans, dar își petrece vara în zona Sewanee, unde se află universitatea lui Chuck. Deși pare o ființă solară și plină de viață și Katherine ascunde un trecut controversat și un istoric personal dificil. Ea este sedusă la 14 ani și întreține o relație cu profesorul Addison, un prieten al tatălui ei, o relație care pendulează între atracție și respingere pe parcursul romanului, viciată însă de asimetria de putere (volatilă și oscilantă și ea) între cei doi parteneri. Din cauza acestei relații, Katherine nu mai vorbește cu mama sa care însă păstrează secretul față de tată.

Katherine și Chuck se întâlnesc de câteva ori și între ei apare o atracție discretă, o tensiune pe care nu o pot așeza în cuvinte. În același timp, cei doi nu reușesc să ia inițiative consecvente unul față de celălalt să întemeieze o relație partenerială în evoluție. Își caută compania, se așteaptă în tăcere unul pe celălalt, dar nu concretizează aproape nimic. Amândoi sunt singuratici în felul lor, amândoi sunt outsideri în raport cu mediul în care trăiesc și poartă secrete împovărătoare. În același timp, amândoi aspiră în intimitate la o salvare prin celălalt, la o forță magnetică care să îi scoată din labirintul psihic propriu în care se simt prizonieri. Așa cum se dezvăluie în relația cu Addison, Katherine are tendințe mai degrabă masochiste și nu se poate desprinde de relația abuzivă în care nici Addison nu mai deține însă controlul, la fel ca în perioada în care partenera lui era doar o adolescentă. Pe de altă parte, Chuck se simte bântuit de coșmaruri și de amintirile dureroase din timpul războiului, iar teama sa de respingere și ororile la care a fost martor îl predispun la suferință solitară și la fugă. Au totuși cei doi vreo șansă? Există un miez pasional care le-ar putea aduce catharsisul, premisele de reechilibrare de care au nevoie? Sau doi oameni răniți în cel mai profund sens nu vor putea să construiască de fapt nimic împreună? Vă rămâne să descoperiți.Amestecând trei fire narative (biografia lui Chuck, biografia lui Katherine și povestea celor doi în prezent) pe care le împletește și le alternează, Susan Choi oferă în romanul „Studentul străin” mai mult decât o poveste de dragoste, ci o explorare psihologică a felului în care oamenii traumatizați învață să se (re)apropie. În această poveste impactul traumei construiește repere de atracție și de intimitate care depășesc diferențele culturale.

Articol realizat de Sever Gulea pentru libris.ro.

„Am studiat filosofia, medicina, am fost librar, în prezent sunt medic psihiatru. Celebrez în fiecare zi faptul că suntem oameni născocitori (homo fictus).
Trăiesc înconjurat de povești, fie că deschid cărți, fie că ascult (cu plăcere) oameni, fie că mă povestesc pe mine însumi. Gândesc adesea în povești, visez în povești.
Pentru mine lectura e pur și simplu o prelungire firească a existenței, o formă de a reactualiza esența experienței umane etern narativă.”

Dacă simți că sunteți cititori pereche, vezi și alte articole de același blogger aici.