Există o expresie alternativă paralelă a cuvintelor care nu se reflectă la o primă citire tuturor, ci doar celor obișnuiți ca înșiruirea vorbelor să nu se comporte ca o nuia. Ecoul cuvintelor știm, nu e veșnic, dar trebuie să rămâi acolo tu, cel carele  citești, măcar un timp după ce el s-a produs, ca să înțelegi ce tocmai ți s-a întâmplat, căci, vezi tu (?), cuvintele-ți fug de sub ochi, deși le pui virgula, punctul și celelalte semne de punctuație în cale.

Așa s-au născut cititul și scrisul în diagonale! Din burțile care nu șed pe cărți, ci pe alte obiecte (câteodată numai pe un banc) de lucru.

Atenție, cititorul de reclamă la propriul produs poate să vadă în cuvinte un morman de litere, în care se caută nerăbdător și, dacă nu se găsește repede pe sine, mârâie, dar admit că există și excepții. Destule!

Nu e un secret că eu nu prefer scrierile „line”, fiindcă...