becurile cu soare nestinsau fost aruncate în spatele munților d osbk pe-un apus numai bund-nrămat cu șuruburip stradă au trecut 42 d oamenifără să mai pui la mumărătoareși câiniimi s-a părut că văd pomul zâmbindașa cum stătea cu perciunii tunși scurtși număra linia intermintentă a drumului niciodată nu mă prinde când e întors cu spatele sau cu fațadoar toamna ve(r)de destul de vizibil cum îi cade coroana-n țărânădin toate mi-au rămas numai vreo patru simțuridouă mi-au rămas micidouă mi-au rămas în urmădouă mi-au rămas în amintire ca să le-nvăț pe de rost și minte nu ca fușereala de data trecută care n-a fost nicidecum un