Azi nu e ziua lui. Nu e sfantul lui. Nu e 1 martie sa-l serbez impreuna cu Radu. Astazi este despre tata. Sau bunicu’. Fiindca din 16 ianuarie 2009 tata nu mai e tata, e doar bunicu’. Si nu se supara, culmea.

……………………………………………………………………………………………

Nu am avut o copilarie fericita. Am fost copilul ala unic al unor parinti care probabil ca nu s-au iubit niciodata sau, ma rog ,au fost mereu intr-un love and hate. Pentru ca si azi au ales sa traiasca asa. Dar astazi nu e despre asta, e despre cum cineva la un moment dat alege sa fie altfel. Alege sa schimbe baricada, sa inteleaga ca daca nu vorbesti, dar existi acolo si in sfarsit esti oleaca mai supportive poti sa fi fericit. Sau un pic fericit.

Tata a ales sa ne sustina. Cand nimeni nu voia sa auda de nunta noastra, el a ales sa fie de acord si sa puna umarul. E utopic ce povestesc eu acum pentru majoritatea cuplurilor de astazi care se cunosc,...