Portret autor:

Tatiana Niculescu a urmat cursurile Facultății de Litere a Universității București și a Institutului European de jurnalism Robert Schuman din Bruxelles. A lucrat ca editor al secției române a BBC World Service din Londra între anii 1994 și 2004. Următorii patru ani a condus BBC World Service din București până la închiderea redacției BBC în limba română în anul 2008.

Scriitoarea cunoscută pentru biografiile captivante ale unor personalități istorice de renume, a debutat cu volumul Spovedanie la Tanacu, o carte cutremurătoare, a cărei ecranizare s-a bucurat de atenția publicului dincolo de granițele țării. Biografia Irinei Cornici a fost comparată cu volumul de referință Cu sânge rece semnat de Truman Capote.

Singur. Viața lui Mihail Sebastian a apărut anul acesta la Editura Humanitas și pare să reprezinte un portret mai actual ca oricând pentru Europa zilelor noastre.

Vă invităm să citiți acest interviu dedicat în principal acestui volum de excepție.

LIBRIS: Cel mai recent volum al dumneavoastră explorează biografia lui Mihail Sebastian, pe care o intitulați SINGUR. Singurătatea sugerată din titlu este condiția lui Sebastian mai degrabă impusă, cauzată de originea lui evreiască, într-o perioadă istorică dominată de antisemitism sau e vorba și de altceva?

TATIANA NICULESCU: Singurătatea lui Sebastian îi este dublu impusă: mai întâi, este condiția lui intelectuală, aceea de om care gândește cu mintea proprie, în “nuanțe și distincții”, cum și spune, după modelul lui Montaigne, unul dintre filozofii lui preferați. În al doilea rând, este singurătatea cuiva care nu poate comunica pe deplin tot ceea ce simte și trăiește, nu are un partener pe măsură, și care, din pricina evenimentelor istorice, nici nu prea mai are cu cine să comunice. Titlul cărții conține această ambiguitate.

LIBRIS: Cum l-ați privit pe Mihail Sebastian înainte și după documentarea pentru carte? Cum arată Mihail Sebastian pentru dumneavoastră acum, după ce ați încheiat cartea? E ceva ce simțiți că a rămas învăluit în mister?

TATIANA NICULESCU: Înainte de a scrie cartea, îl prețuiam mult pe Sebastian pentru Jurnal. După ce i-am citit însă integral publicistica și proza, am avut sentimentul că îl redescopăr și că lumea lui e mult mai largă și mai diversă decât crezusem. Am încheiat cartea cu speranța că am reușit să redau în ea bogăția de spirit a acestui om delicat, cu minte strălucită și cu o privire aparte asupra lumii. Totdeauna viața cuiva păstrează mistere și nu am aroganța de a crede că l-am înțeles pe deplin pe Mihail Sebastian.

LIBRIS: Cum s-a raportat Sebastian la propria evreitate? Născut cu numele de Iosif Hechter, alege ulterior să publice sub două pseudonime: Mihail Sebastian, respectiv Victor Mincu.

TATIANA NICULESCU: De fapt, a avut mai multe pseudonime, dar cel de Mihail Sebastian i-a devenit și nume oficial. Mulți scriitori, evrei sau nu, publicau sub pseudonim în vremea lui. Sigur că, pentru el, ca evreu, în anii de prigoană antisemită, pseudonimul oferea o relativă protecție. Am abordat în carte povestea măștilor onomastice. La propria evreitate s-a raportat cu libertatea de gândire a omului cultivat care, fără a-și renega originile, se simte, prin locul nașterii (Brăila) și cultură, foarte român și foarte european. În momentele lui de profundă durere sufletească, se simțea îmbărbătat de rezistența în istorie a evreilor și de îndârjita lor forță spirituală.

LIBRIS: Mihail Sebastian s-a născut la Brăila, orașul natal și al celui care i-a devenit mentor și tartor, Nae Ionescu. Cum era viața unei familii de evrei în cel mai “neromânesc” oraș al Muntenie (în 1907, anul nașterii lui Sebastian, în Brăila erau 58,93% români, așa cum amintiți, după cifrele citate de Lucian Boia)?

TATIANA NICULESCU: S-ar putea ca aceasta să fie partea cea mai interesantă pe care o propune cartea mea și care mi se pare că a fost puțin explorată până acum: reconstituirea vieții obișnuite a unei familii de evrei din Brăila începutului de secol XX. Aș vrea însă să-i las pe cititori să descopere în carte detaliile.

LIBRIS: Cum ați descrie relația dintre Mihail Sebastian și Nae Ionescu? În fond, Nae Ionescu este cel care l-a descoperit și l-a adus pe Sebastian la revista Cuvântul, dar este și cel care l-a expus și înfierat mai târziu, de pe poziții antisemite?

TATIANA NICULESCU: Relația dintre Sebastian și Nae Ionescu e, cel puțin inițial, așa cum se știe, o relație între discipol și maestru, bazată pe admirație reciprocă. Nu este însă o relație statică, ci evoluează pe parcursul vremii, iar episodul la care vă referiți – prefața nedreaptă a lui Nae Ionescu la romanul autobiografic al lui Sebastian De două mii de ani – marchează nu o ruptură definitivă, cum poate ar fi fost de așteptat, dar un prag al resemnării în ce-l privește pe Sebastian. Între ei rămâne, până la sfârșit, o simpatie reciprocă și o dorință de a păstra prietenia măcar în matca ei intelectuală. Sebastian îl depășește însă mult pe Nae Ionescu în luciditate și discernământ. Îl depășește, de altfel, și ca talent gazetăresc.

LIBRIS: Cum v-ați raportat la ideea controversată, argumentată de Marta Petreu în volumul Diavolul și ucenicul său, conform căreia, la finalul anilor ‘20 și începutul anilor ‘30, Mihail Sebastian ar fi exprimat la rândul său poziții antiliberale, antidemocrate? Până la urmă, nici el nu a fost ocolit de ispita extremei drepte care i-a marcat pe mulți intelectuali români interbelici?

TATIANA NICULESCU: Cartea Martei Petreu e interesantă și dătătoare de multe idei. Totuși, eu nu împărtășesc această părere care cred că se datorează unui efect de perspectivă: privim viața și epoca lui Sebastian de pe pozițiile posterității critice și le aplicăm criteriile, judecățile și măsura timpului nostru. Dar când încercăm să privim lumea lui Sebastian prin ochii lui Sebastian – așa încerc să fac, pe cât posibil, în această carte – suntem constrânși să nuanțăm mult lucrurile. Nu văd cum Sebastian ar fi fost tentat de extremismul de dreapta sau de stânga. Extremismul pur și simplu nu făcea parte din natura ființei lui, nici din ADN-ul lui intelectual, ca să zic așa.

LIBRIS: În 1934, Mihail Sebastian publică romanul De două mii de ani, cu o prefață semnată de Nae Ionescu, care va marca profund viața culturală a epocii. De ce credeți că a păstrat Sebastian această prefață a maestrului său, o prefață antisemită care a atras mai apoi valul public de ură la adresa romancierului și gazetarului (documentat în volumul Cum am devenit huligan)?

TATIANA NICULESCU: Prefața lui Nae Ionescu era provocatoare și fusese de mult promisă, înainte ca Nae Ionescu să devină simpatizant și ideolog legionar. Dacă n-ar fi păstrat-o, Sebastian ar fi fost socotit laș și fricos. Și cum l-ar fi anunțat pe mentorul său că-i respinge prefața pe care el i-o ceruse cu ani în urmă? În același timp, atunci, ca și acum, dacă romanul unui tânăr autor e prefațat de un nume mare, iar prefața mai e și scandaloasă, asta abia stârnește curiozitatea și asigură o bună vizibilitate cărții. Ce a pătimit pe urmă Sebastian din pricina prefeței a fost, iarăși, un risc asumat curajos, deși a depășit cu mult așteptările autorului cărții.

LIBRIS: Dincolo de curiozitatea istorică, ce credeți că ar putea fi relevant din destinul lui Mihail Sebastian, pentru cititorii de astăzi ?

TATIANA NICULESCU: Sebastian întruchipează prototipul omului civilizat: e instruit, manierat, vorbește limbi străine, are o minte luminată și o privire generoasă asupra lumii, are umor. Tocmai de aceea e dezarmat în fața barbariei, a agresivității gregare, a violenței ideologice și fizice. Rezistă încercărilor prin lecturi și tenacitate. Nu asta trăim azi? Un asalt al barbariei asupra civilizației?

LIBRIS: După Regele Mihai, Nae Ionescu, Corneliu Zelea Codreanu, Regele Carol al II-lea, Mihail Sebastian, ce alt portret interbelic v-ați dori să faceți?

TATIANA NICULESCU: Mă bate gândul să mă întorc în timp în a doua jumătate a secolului XIX. Dar e prematur să avansez un nume.

LIBRIS: Cum vă raportați la evenimentele actuale din Ucraina? Sunt voci care afirmă similitudini între discursurile lui Putin centrate pe un dușman construit, atitudinea insuficient de fermă a Occidentului și atmosfera finalului anilor 30, cu un Hitler care marșează eliberator în alte teritorii, înainte de a declanșa un război. E ceva neliniștitor, imprevizibil în asta, sunt lecții ale istoriei interbelice pe care le ignorăm sau situația e cu totul diferită astăzi față de anii 30?

TATIANA NICULESCU: Pendulez între indignare și deznădejde. Nici nu apucasem bine să ies din atmosfera epocii lui Sebastian, când m-am trezit ca într-un fel de remake al acelor vremuri. Știți, ca în filmele și piesele de teatru care jonglează cu anacronisme, reconstituind în prezent situații și personaje din trecut îmbrăcate după moda prezentului. E un efect halucinant, de tunel al timpului, și o dovadă că omenirea e, de fapt, lipsită de memorie istorică. De aceea, e bine să i se amintească periodic și insistent trecutul. Ceea ce vedem acum, nu e un război hibrid, ci un șef de stat hibrid cuprins de mania grandorii: Putin este rezultatul comunismului sovietic, promotorul unor politici naziste și reprezentantul terorismului mafiot. Un mutant ideologic visând la un imperiu medieval în secolul XXI. Sigur că situația e diferită azi de anii 30, contextul, timpul, locul sunt altele. Dar lecția e aceeași: civilizația e o realitate fragilă. Se construiește greu și se pierde ușor. Mihail Sebastian este martorul unei lumi care a scăpat ca prin urechile acului de totalul dezastru, pentru a se cufunda apoi în totalitarism comunist. Să sperăm că noi vom scăpa de ambele extremisme îngemănate monstruos în conducerea de azi a Rusiei.

Interviu realizat de Sever Gulea pentru libris.ro.

„Am studiat filosofia, medicina, am fost librar, în prezent sunt medic psihiatru. Celebrez în fiecare zi faptul că suntem oameni născocitori (homo fictus).
Trăiesc înconjurat de povești, fie că deschid cărți, fie că ascult (cu plăcere) oameni, fie că mă povestesc pe mine însumi. Gândesc adesea în povești, visez în povești.
Pentru mine lectura e pur și simplu o prelungire firească a existenței, o formă de a reactualiza esența experienței umane etern narativă.”

Dacă simți că sunteți cititori pereche, vezi și alte articole de același blogger aici.