viaţa e o târfă, sau cel puţin aşa spune toată
lumea
dar eu cred că totul nu-i decât o mare
minciună
atâta timp cât nimeni nu consemnează fiecare
moment
căci scribii au ieşit la pensie
dincolo de toate cuvintele au rămas gropile
uitării
şi nu ajung toate tăcerile ca să le umple
poate doar apa morţilor
vor putea curăţa patina vieţii
viaţa e capricioasă, nu are timp pentru
tine
îţi cere totul şi îţi oferă ceea ce crede ea de
cuviinţă
aşteptându-te după fiecare zi
să-ţi vămuiască amintirile
viaţa e cea mai gustoasă mâncare dacă pui şi
suflet
dar tot ospaţul final e inimaginabil
când întingi împreună cu Ea ultima
răsuflare
şi sorbi o lacrimă uitată dintr-o tinereţe
pierdută
un ultim tango, paşi de lumină
şi necunoscutul mă învăluie cu misterul său
cine mă strigă?
