Trendul în medicina viitorului pare să fie unul holistic: pe de-o parte, abordarea bolilor va avea în vedere omul ca întreg, cu tot cu obiceiurile sale, istoricul biografic, contextul de viață și, pe de altă parte, planurile terapeutice vor deveni, tot mai personalizate. În ultimele decade, în mod paradoxal, pe măsură ce cercetările și specializările au devenit cu atât mai înguste și mai sectoriale, abordările medicale ale bolilor au tins să devină, progresiv, tot mai conectate disciplinar și să integreze tot mai multe variabile pe care pacienții și medicii să fie chemați să le gestioneze. Odată cu progresele genetice, moleculare și cu investigațiile sofisticate, dar și odată cu extinderea studiilor asupra reperelor din mediu și asupra obiceiurilor care ne impactează sănătatea, ne întoarcem, cu baze mai temeinice, e adevărat, la concluziile familiare încă din vremea Antichității: funcționăm ca un întreg și modificările din stilul nostru de viață aduc contribuții pozitive sau negative importante pe termen lung.

Dintre factorii care ne impactează la un nivel profund și multisistemic, două elemente au stârnit interesul și preocuparea în ultimii zeci de ani: nutriția și somnul. Despre ambele se știa că au o anumită importanță, însă profunzimea acesteia, cu precădere asupra stării psihice abia încep să se adune în studii riguroase.

Aceste două repere au stârnit un interes tot mai mare cercetătorilor, de vreme ce ele au fost poate și cele mai sacrificate în filosofia noastră contemporană de aspiranți ai succesului în societățile dezvoltate. Deși sunt nevoi de bază zilnice, suntem neîndurători când vine vorba de a mânca pe fugă, pentru a ajunge la o întâlnire, de a mai petrece o oră-două în noapte, la vreo petrecere. În fond, mereu va exista un mâine sau un weekend în care să recuperăm ce am pierdut. Dacă Matthew Walker, printre alții, ne amintea cât de mult ne costă de fapt nopțile nedormite, în volumul „Despre somn”, apărut la Editura Vellant acum câțiva ani, Uma Naidoo psihiatru nutriționist la Harvard Medical School ne oferă câteva repere despre impactul nutriției asupra sănătății noastre psihice.

De interes în imunologie, endocrinologie și mai nou psihiatria, studiile asupra tubului digestiv sunt în plină desfășurare. Mai mult decât un organ imens care absoarbe hrana și nutrienții, tubul digestiv este implicat în reglarea apărării organismului, dar și, așa cum sugerează Uma Naidoo, în reglarea atenției, dispoziției, memoriei, mai ales prin ceea ce pare să fie considerat tot mai mult un suborgan unic, personal: microbiomul (totalitatea microorganismelor care se dezvoltă în intestin).

Chiar dacă studiile pe cohorte umane sunt încă destul de la început în ce privește concluziile ferme, legat de felul în care alimentația participă la reglarea dispoziției și a altor funcții psihice, studiile pe animale au fost cât se poate de promițătoare. Așa cum cardiologia, diabetologia sau gastroenterologia ne oferă deja diete protectoare pentru o inimă sănătoasă, pentru a evita creșterile glicemice sau pentru a reduce riscul de cancer, nici psihiatria viitorului nu va mai putea face abstracție de felul în care ne alimentăm. Uma Naidoo, în clinica din SUA în care practică medicina încearcă deja să valorifice primele concluzii și ipoteze care leagă alimentația de sănătatea noastră psihică.

„The Food Mood Connection”, tradus și apărut la Editura Publica, este un volum accesibil și practic, construit cu prudență, prin care putem măcar să susținem o alimentație favorabilă anumitor funcții psihice. Amintesc precauția autoarei de a nu trage concluzii pripite sau a avea pretenția că strict o anumită dietă rezolvă anxietatea, depresia sau ADHD-ul. Mai degrabă Uma Naidoo ne invită în universul alimentației psiho-protective, oferind câteva principii generale dar și rețete aplicate.

Fiecare capitol prezintă pe scurt câteva ipoteze despre felul în care alimentația ar putea să echilibreze sau să ne dezechilibreze mintea. După ce trece în revistă aceste ipoteze (și aduce în discuție studiile pe șoareci care au dat rezultate, dar și primele studii pe oameni, măcar preliminar sugestive), autoarea urmărește apoi clasele de alimente care pot aduce un efect favorabil sau defavorabil în contextul unei tulburări mintale. În sfârșit, anexele volumului ne propun apoi rețete și meniuri gândite pe parcursul unei zile din care ne putem inspira sau pe care le putem implementa ca atare pentru a face alegeri mai sănătoase.

De pildă, să luăm exemplul tulburărilor anxioase. Anxietatea se simte intens la nivelul corpului, tubul digestiv fiind o cutie de rezonanță anxioasă remarcabilă: cei ce suferă de anxietate trăiesc greață, goluri în stomac, tranzit accelerat. Oamenii cu tulburări de anxietate au un microbiom cu bacterii mai puține numeric și mai puțin variate și adesea asociază tulburări digestive diagnosticabile (de la sindromul intestinului iritabil la bolile inflamatorii digestive). De asemenea, soarecii cu microbiom modificat au amigdale cerebrale mai mari (și deci mai reactive în context anxios). Așa cum era de așteptat dietele vestice, bogate în carbohidrați și grăsimi au un impact negativ și asupra anxietății: au potențialul de a reduce cantitatea de serotonină (un neurotransmițător important în medierea acestor reacții), modifică microbiomul. Un impact negativ îl au cafeaua în cantitate mare (peste 400 mg), alcoolul, uneori glutenul sau îndulcitorii artificiali. Pe de altă parte, fibrele fermetabile (din fasole, orez, fructe de pădure, nuci sau banane), acizii grași omega trei, triptofanul (purificat, din suplimente), vitamina D reprezintă surse de nutrienți care ar putea reduce anxietatea.

De remarcat este că, în general, majoritatea tulburărilor psihice, fie că e vorba de depresie, anxietate, tulburare bipolară, demență sau ADHD, sunt impactate negativ de dieta vestică. Așa cum primim avertismente cardiologice sau diabetologice legate de zahăr și grăsimi, vom primi pe viitor și avertismente psihiatrice: zahărul rafinat, grăsimile saturate au potențial de a reduce semnalele neurotrofice și de a crește stresul oxidativ ducând la inflamație și deteriorări pe termen lung la nivel cerebral. Pe de altă parte, desigur, legumele și fructele bogate în vitamine sunt surse importante pentru menținerea unui tonus psihic.

Dincolo de aceste repere care sunt aduse astăzi în discuție și de psihiatria nutrițională, dar care deja au fost ratificate de cercetările din alte specialități, există observații particulare și interesante, pe alocuri contraintuitive pe care Uma Naidoo le detaliază: faptul că laptele de un anumit tip ar putea impacta negativ ADHD-ul, însă cafeina, până la 400 mg/zi poate fi de ajutor în această tulburare, faptul că turmericul e un condiment util și protectiv pentru majoritatea tulburărilor psihice, afinele sunt potrivite pentru cei cu sindrom de stres posttraumatic, iar capsaicina din ardeiul iute ar putea fi utilă în combaterea oboselii. Un reper important mi s-a părut evocarea dietei MIND (o combinație de dietă mediteraneană cu dieta antihipertensivă), o dietă protectivă pentru prevenția demenței, nu foarte greu de întreținut.

Deși poate părea la prima vedere densă, deși uneori te pune în fața unor alegeri care pot părea reciproc exclusive când vine vorba de a te proteja de o tulburare sau de alta (mai ales dacă nu suferi de nicio tulburare psihică), Uma Naidoo vine cu câteva completări utile la final pentru a evita obsesia ortorexiei (aceea de a mânca exact și corect) și pentru a face mai ușor de implementat principiile propuse. Cartea „The Food Mood Connection” semnată de Uma Naidoo este doar începutul pentru un domeniu care va lua amploare în anii care urmează, o carte de care putem începe să ne folosim, măcar parțial, în schimbarea obiceiurilor noastre alimentare. Așadar, în anii care urmează, nu vă mirați dacă printre recomandările psihiatrilor veți începe să primiți și sugestii de meniuri.

Articol realizat de Sever Gulea pentru libris.ro.

„Am studiat filosofia, medicina, am fost librar, în prezent sunt medic psihiatru. Celebrez în fiecare zi faptul că suntem oameni născocitori (homo fictus).
Trăiesc înconjurat de povești, fie că deschid cărți, fie că ascult (cu plăcere) oameni, fie că mă povestesc pe mine însumi. Gândesc adesea în povești, visez în povești.
Pentru mine lectura e pur și simplu o prelungire firească a existenței, o formă de a reactualiza esența experienței umane etern narativă.”

Dacă simți că sunteți cititori pereche, vezi și alte articole de același blogger aici.