fiul zise tatălui bombănind:
m-am săturat să tot bombăni (ba) că m-am sculat târziu
(ba) că n-am făcut aia ori cealaltă
fii mulțumitor că m-am trezit bine
că pot și că vreau!

tatăl își îmbrățișă fiul zâmbind:
văd că-s dezordonate (prin casă) mulțumirile –
vino să vânăm (pe-afară)
prada zilei de azi

fiul își luă arcanul privirii
îl încărcă cu lumină și-și urmă tatăl:
uite – zise el de cum trecu pragul
acolo sus cuibul de pasăre e prins
în pânza streșinilor:
lasă cântecul necules – e singura modalitate
de a ți-l însuși..
nu-mi plac prăzile mici – vreau să năvălesc
asupra soarelui – zise fiul
și (-nainte ca să-și termine vorba)
înșfăcă soarele în capcana rucsacului

unde ești?- își întrebă tatăl
unde sunt lucrurile și noima lor?:
dacă vrei mai mult decât zgomotul
răspunsului meu – dă drumul soarelui
și lasă-l pe el să-ți răspundă:
..și fiul eliberă soarele
apoi își prinse tatăl în capcana brațelor

eliberează-mă – zise tatăl – mai avem
și alte mulțumiri de vânat
printre care tovărășia:
fiul făcu stânga-mprejur apoi
dreapta-mprejur și învârtind același
rezultat de mai multe ori înfășură
în jurul lui libertatea de a culege
parfumul florii de a ridica de pe jos
julitura genunchiului de copil
eliberarea vorbelor de anonimatul uitării
acoperirea lor cu scris de frigul sunetelor
ce măsoară scurta lungime a vieții

întors acasă începu să vâneze prin suflet
prada singurului timp disponibil