Într-un interviu pentru libris.ro, scriitorul Matei Vișniec spunea despre o parte dintre piesele sale de teatru, critice la adresa totalitarismelor, majoritatea publicate în limba franceză în original, că au fost scrise „pentru a combate uitarea și ignoranța, pe de o parte și dintr-un fel de datorie morală, pe de altă parte. Fusesem martorul unor absurdități și voiam să le denunț. Literatura are și acest rol, uneori, mai ales când istoricii, jurnaliștii și oamenii politici nu își fac ei treaba până la capăt.” La mai bine de 30 de ani de la Revoluția din 1989, avem deja o generație matură postdecembristă și nu e de mirare că pe măsură ce trece timpul, anii grei ai comunismului se estompează.