undeva departe de mine, Spartacus, Adagio
lângă mine o mare de linişte
şi la padoc o eclipsă totală de viaţă
freamătă şi bate din picior
cerul sfâşiat urlă de durere
pietre de foc îi ard măruntaiele norilor
lac rimile se ard la mâini incercând să oprească
prăpădul iscat de frumoasele stele căzătoare
dacă aş fi zburat aş fi căzut ca Icar
sfărâmându-mă cu toate visele alături
dar stele cad, piatră în mijlocul drumului
obligând la ocol şi adăstare
ciudat, cum s-au scurs atâţia ani
fără să-mi insemne prezentul trecut