La finalul anilor ‘90 Argentina a trecut printr-o criză economică majoră care a escaladat şi s-a întins pe mai bine de 5 ani. Apogeul ei pare să se fi produs în 2001, atunci când rata şomajului atinsese 25%. În acea perioadă, dincolo de momentul 9/11 din SUA, dincolo de mişcările violente de stradă şi de declararea stării de necesitate, mulţi argentinieni au apelat la căutarea de cartoane în vederea recliclării, pentru a-şi asigura supravieţuirea (fenomenul cartoneros). În tot acest timp au existat însă şi enclave sociale care au fost marcate mai lent, dar inevitabil de dezastrul economic argentinian. De ce? Pur şi simplu pentru că ele au cultivat ani la rând, sistematic, un regim de autoizolare şi autoconservare, afiliate unor standarde de viaţă costisitoare, un fel de bulă psiho-socio-economică. Despre prăbuşirea acestei bule, despre psihologia parveniţilor, despre uniformizarea identităţii, cultul aparenţelor dus la extrem şi f...