Vai, dar ce seamana copilul tau cu tata. E X gol, golut. Vai dar, ce seamana cu mama! Ah, ce a inceput sa semene cu bunicul lui. E ma-sa gol! E al maicasii. Gura e a mamei, nasul a al tatului si asa mai departe.

Cred ca toate aceste uimiri, sau remarci sunt primite de toti parintii. Unii trec niste bariere ale bunului simt si le spun copiilor cand sunt mai mari cu cine seamana ei. E un mod de comportament invatat acasa. Si noi tot de acasa l-am invatat. Pacat ca doar nu l-am invatat, dar l-am si dat mai departe procedand la fel ca familiile noastre de provenienta. Sper ca toti cei fata de care am gresit astfel sa inteleaga ca remarcile noastre au fost rodul insensibilitatii invatate acasa si sa ne ierte.

Sunt parinti pentru care aceste remarci sunt vorbe goale. Nu ii ating deloc. Le considera chiar normale pentru ca la noi efectiv, toata lumea le face. Si totusi, sunt niste vorbe care lasa urme. Pe noi ne-au “atins” remarcile acestea, mai ...