timpul nu mai are rabdare cu noi, avalansa starnita si de
neoprit
dar cu toate acestea tin sa-ti spun un lucru banal
de cate ori vei dori sa-mi spui ceva, eu voi fi pregatit sa te
ascult
asa ca nu trebuie sa te pierzi in introduceri pompoase
pentru ca eu atat stiu sa fac
viata se pierde in amintiri inutile
descoperindu-ti pete intunecate pe cerul nostalgiilor
si dupa cum spunea un intelept: singura certitudine este
moartea
chiar daca nu stim (sau poate ca-I mai bine) cand si cum
restul e doar vanare de vant in pustiul de cenusa
calauzele si camilele adulmeca urmele acoperite de vanturi
intreaga lor viata
numai ca vine un moment cand fiecare depune armele si
cedeaza
constient ca vantul ii va spulbera urmele si numele
ceea ce alearga sprintena in fata ta e umbra mortii
in timp ce tu crezi ca urmaresti acea zana numita viata
