„Viața de apoi a poetului” scrisă de Andrei Crăciun și publicată anul acesta la editura Nemira, în colecția N’autor mi-a amintit foarte mult de povestea marelui Gatsby, care trăiește sau, mai bine zis, își dorește toată viața să fie înconjurat de oameni, de prieteni, de cunoscuți și necunoscuți, dar sfârșește singur. Absolut singur. Aceeași imagine a singurătății de final se regăsește și în povestea lui Alexandru, poetul despre care douăzeci de femei adună amintiri, apoi le derulează ca și când ar fi banda unei casete care cuprinde acte și scene din această piesă de teatru – viața unui om, în car...