știți cumva care-i stradace duce spre lume?mă întrebă îngerulzăbovind așteptarea
p mine mă pufni râsulmă pufni zâmbetul – acolop stradă – de nu i-am pututrăspunde
mă scuzați, zise el, repetândștiți cumva dacă asta-i stradacare duce spre lume?
eu mă uitam la elfascinat și cu gura căscatăîncât am uitatsă-i răspund
când să mă întrebe și-a treia oarăn-am mai putut: am explodatîntr-un ropot de aplauzeîncât săracul păru atât d pierdutd confuz dnu mai știa nici p c stradă eși nici c stradă caută…
cum mai aveam și altceva d făcuti-am dat o carte d poeziiși i-am urat călătoriesprâncenată
______________________..vezi (d vrei) alți „îngeri” (d-ai mei)
https://calatorru.wordpress.com/2011/02/26/printre-balamalele-zborului/