Editura Humanitas ne propune o nouă incursiune în fascinanta lume sud-coreeană, prin romanul „Vorbește-mi despre tata”, în traducerea Dianei Yuksel. Societatea sud-coreeană rămâne una relativ paradoxală pentru cititorul european, un univers al contrastelor în care standardul competitiv al performanței aliniat lumii capitaliste se împletește cu moștenirea patriarhal-tradițională, amprentată de filonul confucianist. Este lumea în care, în anii ‘80 încă mai existau școli separate pentru băieți și fete, în care ierarhiile de gen și de poziție socială au fost mereu clar trasate, până la tabuizarea lor parțială de după emanciparea târzie din anii ‘90, lumea în care o treime dintre femeile cu vârsta între 19-29 de ani își fac operații estetice, iar căsătoria rămâne un ingredient esențial al reușitei sociale. Dar Coreea de Sud este și lumea în care reculul feminist se simte cu atât mai pregnant și lumea îmbrățișează ideologii precum „Honjok. Arta de a trăi singur”, așa cum ne amintește cartea lui Francie Healy, tradusă în limba română la Editura Litera.

În urmă cu câțiva ani, tot Editura Humanitas publica în limba română bestsellerul internațional semnat de Cho Nam-joo, intitulat „Kim Jiyeong, născută în 1982”. Acel volum oferea o fereastră spre înțelegerea acestei dinamici particulare, în care progresul economic a forțat în cele din urmă emanciparea ideologică în doar 20-30 de ani, dar și o perspectivă asupra felului în care mentalitățile discriminatorii s-au păstrat, mascate în interacțiunile dintre oameni. O schiță a dificultăților de afirmare socială feminină privită de-a lungul a trei generații (cu tot cu strategiile subtile, de solidarizare ale femeilor confruntate cu status-quo-ul legitimat masculin), cartea lui Cho Nam-joo reconstruia, în acel roman, și provocările de trai din mediul urban, educat din Coreea de Sud recentă.

Pe de altă parte, volumul lui Kyung-sook Shin, propus pentru discuții la ediția din luna noiembrie 2023 a Clubului de Lectură Bibliofeel, ne invită să pătrundem mai adânc, în spațiul mai degrabă provincial-rural coreean. Așa cum amintea Diana Yuksel, chiar originea autoarei, dintr-o regiune sudică a Coreei, acolo unde se vorbește un anumit dialect și în care și scriitoarea își proiectează acțiunea, a ridicat provocări importante în ceea ce privește traducerea acestei narațiuni în limba română.

Cu toate acestea, romanul lui Kyung-sook Shin, chiar dacă este amprentat de culoare locală și ne imersează în reperele de zi cu zi ale societății coreene rurale, este totuși un roman cu adresabilitate universală, un fel de omagiu închinat figurii paterne, în ipostaza sa de centru gravitațional al familiei. În aproape 300 de pagini, autoarea coreeană reconstituie portretul tatălui, un personaj nenumit, dar care se definește prin poziția și rolul său în cadrul grupului social primar. Protagonistul este urmărit și descifrat printr-o tehnică a oglinzilor.

Filonul narativ principal este cel al confesiunii fiicei (a cărui cheie și miză o vom dezlega abia la finalul romanului). O scriitoare de succes, cu o pierdere semnificativă biografică despre care nu aflăm foarte multe (moartea fiicei), personajul feminin care este și naratorul poveștii se întoarce în localitatea natală, pentru a-și vizita și ajuta tatăl aflat într-un moment de vulnerabilitate. Ajuns la vârsta senectuții, tatăl nenumit din povestea lui Kyung-sook Shin dă semne de epuizare și posibil, de tulburări cognitive, mai ales după ce soția sa pleacă în capitală pentru a finaliza niște investigații medicale. Tatăl în acest context pare mai degrabă nesigur și nu își mai găsește locul, deși îngrijorările fiicei sale cu privire la starea lui de sănătate sunt, totuși, exagerate. Neliniștea și inadecvarea care par să îl urmărească pe acest personaj masculin sunt mai degrabă legate de îndeplinirea unei rațiuni existențiale pentru care Tatăl s-a luptat toată viața: supraviețuirea și reușita copiilor săi. Visul său, odată atins, îl pune oarecum în dificultate acum, după ce rostul familiei a fost împlinit, iar odraslele au plecat de acasă, și-au creat propriile vieți, în timp ce soția s-a îndepărtat, în contextul împrejurărilor legate de starea de sănătate. Pornind de la acest moment de final de etapă și poate de viață, fiica naratoare rememorează biografia tatălui și, îl omagiază în acest fel pe cel care ar fi rămas un simplu anonim pus în slujba unui mecanism de reproducere socială.

Născut în perioada de ocupație japoneză, traversând atât perioada de eliberare, cât și perioada sângerosului conflict dintre Nord și Sud, tatăl familiei pus sub lupa scriitoarei are parte de un parcurs dificil: pornește din sărăcie, nu beneficiază de prea multă școală și rămâne să se zbată în zona activităților agricole. Își pierde părinții, se căsătorește cu o femeie pe care o vede o singură dată, supraviețuiește cu puțin noroc confruntării care separă Coreea în două state (și e martorul unor cruzimi sinistre în acest context), ajunge chiar și la Seul (singurul loc unde își lărgește, temporar orizontul, înainte de a se întoarce în spațiul originar rural). Dincolo de supraviețuire, singurul fir roșu care îi traversează existența este lupta pentru familie. Iar tatăl are o familie mare cu mulți copii și își dorește ca toți să termine facultatea. O aspirație care poate ni s-ar părea curioasă, ținând cont că obișnuințele noastre rezumate moromețian ne amintesc că reușita prin școală este mai degrabă apanajul excepționalului și mai puțin al regulii, în lumea rurală.

Speranța de sens a unui om simplu, surprins în circumstanțe dificile rămâne aceea a confundării cu rolul de gen atribuit social. Iar de data asta, așa cum evidențiază romanul lui Kyung-sook Shin, confundarea cu această aspirație universal, aparent impersonală, a celui care aduce resurse, este și ceea ce susține coerența unui destin. Tatăl trăiește într-o lume articulată de repere tradiționale. În această lume în care libertatea de alegere este îngustă, traseul destinului e dat de reperele comunității. Astfel, salvarea și motivația tatălui sunt susținute de fapt de structura bine ierarhizată și de ordinea impusă de societate și tradiție.

Oamenii se defines așadar prin poziția pe care o ocupă în cadrul familiei, iar responsabilitățile asociate fiecărui membru decurg cu statut de destin. În acest sens, rolul tatălui este acela de a asigura venitul și resursele, rolul mamei și al fiicelor acela de a-i îngriji pe ceilalți, rolul primului născut acela de a purta moștenirea numelui (primul născut este de altfel și cel privilegiat în drumurile și investițiile pe care tatăl le face). Această osatură puternic ierarhizată ne-ar putea apărea, după standardele contemporane europene drept limitativă și asupritoare. Însă, așa cum se dezvăluie în romanul scriitoarei coreene, ea livrează și un anumit grad de stabilitate și de coeziune și sudează legături care țin laolaltă membrii familiei și după ce copiii tatălui ajung să plece în lume. Plecarea lor deschide de fapt oportunitatea narativă de a oglindi figura paternă și din perspectiva altor personaje. Fragmentele din biografia tatălui sunt recompuse mai apoi și din amintirile celor care l-au cunoscut, inclusiv fii acestuia, într-o serie de scrisori care dezvăluie atât distanțele care încep să se amplifice, odată ce copiii pătrund în alte lumi, dar care se și micșorează, atunci când atașamentul cultivat în familie iese la suprafață (este impresionant cum tatăl se duce chiar la un curs de scriere, pentru a putea alcătui scrisori fără greșeli către fii săi). Alegerile personale ale tatălui, posibilitățile care l-ar individualiza, dar care l-ar abate de la datoria asumată ce îl definește, apar discret, într-un episod interesant în care tatăl e tentat să își părăsească familia și să își găsească o amantă. Nici chiar o asemenea evidență nu zguduie convingerea cu caracter de destin a familiei care trebuie să rămână unită. Soția sa aproape că nici nu concepe că tovarășul ei nu se va întoarce acasă, iar incidentul e, pe tot parcursul romanului, ascuns într-o umbră de mister.

Proiectând o perspectivă oarecum optimistă și nostalgică, Kyung-sook Shin evocă felul în care locurile de origine rămân mereu un reper familiar, un numitor comun capabil să reunească adulții înstrăinați. Puterea legăturilor de familie, puterea unui om simplu și reușita sa de a fi suport pentru o generație întreagă sunt evocate în detaliu în cartea „Vorbește-mi despre tata”. Memoria colectivă din jurul figurii paterne, așezată în scris în povestea lui Kyung-sook Shin reprezintă expresia posibilă a unei recunoștințe la care cu toții avem acces.

Articol realizat de Sever Gulea pentru libris.ro.

„Am studiat filosofia, medicina, am fost librar, în prezent sunt medic psihiatru. Celebrez în fiecare zi faptul că suntem oameni născocitori (homo fictus).
Trăiesc înconjurat de povești, fie că deschid cărți, fie că ascult (cu plăcere) oameni, fie că mă povestesc pe mine însumi. Gândesc adesea în povești, visez în povești.
Pentru mine lectura e pur și simplu o prelungire firească a existenței, o formă de a reactualiza esența experienței umane etern narativă.”

Dacă simți că sunteți cititori pereche, vezi și alte articole de același blogger aici.