Nu mi se întâmplă prea des să dau peste un roman pe care să îl consider paradigmatic, care să livreze o narațiune captivantă, vie, cu personaje plauzibile și, în același timp, să ofere și un nivel simbolic, reprezentativ pentru o generație, pentru spiritul unor decade. Am întâlnit un asemenea amestec de particular generalizabil în romanele lui John Updike, Jonathan Franzen, mai recent în povestea lui Taffy Brodesser-Akner, „