Dupa mult timp pot spune ca, în sfîrsit, Mike e fericit, împlinit si fara griji. Multe luni, chiar peste jumatate de an dupa pierderea lui Felix, Mike înca era depresiv si suparat cîteodata... devenise chiar agresiv fata de alte feline din vecinatate pe care le adora înainte... nu era deloc în apele lui. Chiar si dupa aparitia lui Sam mai suferea, dar totusi s-a schimbat încetisor, avînd mult de rumegat la relatia cu fratiorul adoptiv, care fata de el este complet într-o ureche. Mai ramîne si acum cîteodata cu privirea pierduta-n zare, gînditor, dar Samy îl scoate din butoi. Îi este tare drag de el, si l-a iubit cu "forta", chiar si cînd Mike s-a împotrivit, si i-a mai ars si cîte una dupa ceafa. Samy nu a dat înapoi, iar încapatînarea asta a dat roade. Mike îl accepta acum la sîn, precum un frate iubitor, chiar îl strînge lînga el cînd dorm împreuna. Îl protejeaza, îi tine caldut, il iubeste...

Nu am avut eu aparatul la îndemîna, dar telefonul îl am mereu, iar rulourile au fost ridicate, asa ca i-am "prins" pe baietii mei la nanat împreuna. Asa începe gugaleala la noi. Sam se arunca (da, chiar se arunca, el nu stie sa se aseze/întinda) pe curu' lui Mike. Chiar s-a speriat sarmanul. Dar dupa ce s-a asigurat ca e Sam si nu altcineva (ca mai se suie si pisica vecinilor în pat cîteodata, iar Mike atunci face ca un rabiat), s-a culcat mai departe.