„Doamne, vino Doamne, să vezi ce-a mai rămas din oameni”
de cele mai multe ori, omul ajuns la limită a cerut ajutorul
sperând că totul se va rezolva de la sine
şi în deruta lui, omul privea de sus, aşteptând ca cineva să vină
şi să curăţe grajdurile de rugina şi mizeria vieţii
de fiecare dată când maşina pleca la vale fără frâna trasă
omul aştepta o buturugă cât de mică să facă ordine şi să oprească debandada
rugându-se cu sufletul la gură pentru liniştea sa sterilă
fără a ţine cont de întregul din care este parte
am obosit. nimic nu-şi mai găseşte locul şi rostul
nici eu parte şi nici întregul ce mă cupinde