trans-pusă în ghilimele – observ-oatentează la detaliile norilorla forma lor împinsăde vântul accelerat al ceruluimâzgălit cu albastru și negru și gri stejari ce cresc pe tăcutemarginea drumului străjuind putrezirea frunzelor ce fac de mâncareierbii ce va să vină la primăvara vârfurilor pomilor rotunjite de maroul oxigenatce nu vrea să plece decât împins de muguri un pic mai încolo de târziul tu – de constanta ta intersectare cu punctul cu spațiul cu fiecare pas pe care-l face timpu-n luminace se strecoară printre detronările pomilor sub coroanele lor căzute în genunchi în fața timpului ce năvăleșteîntr-o închinare prelungă-naintea vieții năvălitoareropotele secundelo