Cosmin Verde

Articole postate de Cosmin Verde

  • Soldat necunoscut - Nu plânge, Maică Românie!... 244

    Nu plânge, Maică Românie, Că am să mor neîmpărtăşit! Un glonţ pornit spre pieptul tău, Cu pieptul meu eu l-am oprit... Nu plânge, Maică Românie! E rândul nostru să luptămŞi din pământul ce ne ardeNici o fărâmă să nu dăm! Nu plânge, Maică Românie! Pentru dreptate noi pierim;Copiii noştri, peste veacuri, Onoare ne vor da, o ştim! Nu plânge, Maică Românie! Adună tot ce-i bun sub soare;Ne cheamă şi pe noi la praznic, Când România va fi Mare! "

    Citește mai departe

  • Rămâi ... cu .... bine!... 244

    Nu m-am uitat în ochii tăi destul Și-acuma plec, nu ne vom mai vedea ... N-a fost să fie ... ? Puteam totuși, să-ți spun ... să fac ceva ... ? Am fost indiferent față de tine, urmându-mi calea mea? ........................................................................................ Sau totu-i doar o nălucire ...., doar un gând trecător ...!? ... Să fie?! Poate-ai fi fost Arhanghel, ce mi-ar fi ocrotit grădina Și-ai fi arat-o cu-aripile-ți Și rod bogat ar fi răsărit ascultând glasul tău Răsunând pe

    Citește mai departe

  • Lucian Blaga - Sufletul satului... 254

    Copilo, pune-ţi mânile pe genunchii mei.Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.Aici orice gând e mai încet,şi inima-ţi zvâcneşte mai rar,ca şi cum nu ţi-ar bate în piept,ci adânc în pământ undeva.Aici se vindecă setea de mântuireşi dacă ţi-ai sângerat picioarelete aşezi pe un podmol de lut.Uite, e seară.Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi,ca un miros sfios de iarbă tăiată,ca o cădere de fum din streşini de paie,ca un joc de iezi pe morminte înalte.

    Citește mai departe

  • În loc de rugăciune - Demostene Andronescu... 261

    În seara asta, Doamne, Te vei culca flamînd, Azima rugăciunii n-o vei avea la cină, Nici blidul de smerenii, nici stropul de lumină Ce-mi pîlpîia alt'dată în candela de gînd. Sînt prea sărac, Stăpîne, nu am ce-Ţi oferi Să-ţi stîmpăr foamea, furii mi-au tîlhărit cămara Şi de puţinul suflet ce îl păstram ca sara Să am, ca tot creştinul, cu ce Te omeni. Aş vrea să-Ţi pot întinde un gînd sfios măcar, Dar nu, nu pot, grădina mi-e vraişte şi mi-e goală, Mi-a mai rămas pe-un lujer o singură petală Şi pe un ramur veşted un singur fruct amar. De l-aş culege-n pripă să Ţi-l aduc prinos, Şoptind o rugăciune şi tremurînd o cruce, Ar fi păcat de moarte că, Doamne, Ţi-aş aduce Otravă-n cupe sparte şi Te-aş tîrî prea jos. Zădarnic stai de veghe şi

    Citește mai departe

  • Îndoiala - Demostene Andronescu... 253

    Lui Vasile Voiculescu Mai este, Doamne, pînă-n cer? Mai este Pîn-să mă faci părtaş luminii Tale? Sau poate tot n-a fost decît poveste Şi-am colbăit degeaba-atîta cale. De-atîta vreme urc tîrîş, pe coateŞi-am smuls în căţărare-atîţi luceferiCă de-o mai ţine mult urcuşul, poateDoar cei prea-nalţi să mai rămînă teferi. Şi-am risipit atîta suflet, Tată,În rîvna mea neasemuit de mareCă de-o mai fi s-ajung în cer vreodatăN-o să mai am ce-Ţi pune la picioare. L-am dat tribut la fiecare vamă,L-am aşternut pe fiecare treaptă,Şi-l risipesc-ntruna, dar mi-e teamăCă la sosire nimeni nu m-aşteap

    Citește mai departe

  • Ion Sângereanu... 249

    Pe drum îngheață urma unui cal Că pintenii de crai nu îl mai mână. Te-ndură, tu, Ardealule, dă-i sânge Și-nvie-l ca pe-o vână de fântână Ca să-l aud cum în izvor aud Cum crapă cerul peste urma trează La Baia, la Câmpeni și la Abrud Sau unde-oi fi, să-l sâmt că mă nechează! De-ar îngheța și urma după cal Și scrâșnetu ce-l lasă mărsu roții Avem atâta sânge în Ardeal Ca să-nviem și caii lor și moții Avem atâta sânge colindat

    Citește mai departe

  • Viziune asupra misterului... 553

    Necunoscutul există în toate dimensiunile existenței. Nu pentru că el ar întrece capacitățile cunoașterii de a-l cuprinde, ci pentru că asemeni ei, este infinit. Cel mai frecvent ne folosim de el pentru a ne adăpa setea de cunoaștere a lucrurilor din afară. În domeniul științei, spre exemplu. În artă, pe de altă parte, creatorul îl sădește așteptând „interpretul” să-l scoată la iveală. Dar cea mai înaltă treaptă de existență a misterului se află în noi înșine. Nu mă refer la anacronicele întrebări „cine sunt eu”, „care-i rostul existenței”, „cine-i celălat” deși se pare că în aceste vremuri sunt cele mai frecvente „mistere” care scot la iveală cele mai înalte energii. Nu că ar atinge o altitudine considerabilă, dar așa stau lucrurile momentan.După îndelungi și adânci zbuciumări printre ale existenței piscuri și abisuri, misterul care rămâne uluitor nu se înscrie în dimensiunea potențialului existențial, ci din contră. Cu alte cuvinte, de la un nivel în sus al percepției realității

    Citește mai departe

  • După ce am ajuns să pot face orice, mi-am dat seama că, de fapt, nu pot face nimic, când vine vorba de lucrurile cu adevărat importante... (1) revizuit 522

    După ce am ajuns să pot face orice, mi-am dat seama că, de fapt, nu pot face nimic, când vine vorba de lucrurile cu adevărat importante... (2) Și totuși ... La prima vedere, te încearcă un sentiment de tristețe, dar ... oare în fața unei realizări, nu ar trebui să fim cuprinși de fericire? Ei, da! Lucrurile nu sunt așa cum par - sunt mult mai frumoase. Și ... nu ele par, ci noi le dăm forma pe care o avem în noi, iar dacă noi avem lumină, le dăm și lor, dacă nu avem ... nu le dăm .... adică, tot le dăm, dar nu lumină, ci .... ce avem. Mereu avem ceva, cât suntem .... vii?! ... și chiar și după :) N

    Citește mai departe

  • Martha Medeiros - Moare câte puțin cine ...... 662

    Cine se transformă în sclavul obișnuințeiurmând, în fiecare zi, aceleași traiectoriicine nu-și schimbă stilulcine nu riscăcine nu are curajul să schimbe culorile hainelorcine nu vorbește cu oamenii pe care nu-i cunoaștemoare câte puțin.Cine își face din televiziune un mentormoare câte puțin.Cine evită pasiuneacine preferă negrul pe albși punctele pe “i” în locul unui vârtej de emoții,– acele emoții care eliberează strălucirile din priviri,surâsul din oftat și sentimentele din inimi –moare câte puțin.Cine nu pleacă atunci când este nefericit cu ceea ce facecine nu riscă certul pentru incertpentru a-și îndeplini un vis ce-l ține treazcine nu renunță, măcar o dată în viață,la a primi sfaturi înainte de porni la drummoare câte puțin.Cine nu călătoreștecine nu citeștecine nu ascultă muzicăcine nu caută harul din el însușimoare câte puțin.Cine-și distruge dragostea

    Citește mai departe

Articole recente

© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile