Cosmin Verde

Articole postate de Cosmin Verde

  • Crezul - Radu Gyr... 292

    Puneți-mi lanțuri și cătușesă sune scrâșnetul hainsi mii de lacate la uşe, eu tot ceea ce-am fost rămân. Surpați asupră-mi munți și apeputeți chiar să mă spânzurați.Cu grele, negre târnăcoape, credința nu mi-o sfărâmați. Târâți-mă de vreți sub șanțuriși îngropați-mi trupul stins.Eu sorb ca Făt-Frumos, din lanțuriputeri adânci de neînvins. Puteți să năpustiți tot iadulca sa mă frângă până-n miez.Eu stau în viscole ca bradulși tare, tare ca un crez.

    Citește mai departe

  • Antiteze - Radu Gyr... 289

     N-ai dezmierda, de n-ai şti să blestemi;surâd numai acei care suspină. Azi n-ai zâmbi, de n-ar fi fost să gemi, de n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină. Şi dacă singur rana nu-ţi legai,cu mâna ta n-ai unge răni străine. N-ai jindui după un colţ de rai, de n-ai purta un strop de iad în tine. Căci nu te-nalți în slăvi până nu cazicu fruntea grea, în pulberea amară. Și dacă-nvii în cântecul de azi, e c-ai murit în lacrima de-aseară.

    Citește mai departe

  • Îndemn la luptă - Radu Gyr... 273

     Nu dor nici luptele pierdute,nici rănile din piept nu dor,cum dor acele brațe slutecare să lupte nu mai vor. Când inima în piept îți cântăce-nseamnă-n luptă-un braț răpus?Ce-ți pasă-n colb de-o spadă frântăcând te ridici c-un steag mai sus? Înfrânt nu ești atunci când sângeri,nici ochii când în lacrimi ți-s.Adevăratele înfrângerisunt renunțările la vis.

    Citește mai departe

  • Metanie - Radu Gyr... 276

    Doamne, fă din suferințăpod de aur, pod înalt,Și din lacrimă, velință,ca pe-un pat adânc și cald. Din lovirile nedrepte,faguri facă-se și vin.Din înfrângeri, scări și trepte;din căderi, urcuș alpin. Din otrava pusă-n cană,fă miresme ce nu pier.Și din fiecare rană,o cădelniță spre cer. Și din orișice dezastrusau crepuscul stins în piept,Doamne, fă lăstun albastruși dă zâmbet înțelept.

    Citește mai departe

  • Balada trecerii prin spini - George Țărnea... 284

    Nu am ce să-ţi mai cer,După cât te-ai schimbatSub alt colţ de cerAlte clopote bat…Suntem doar doi străiniCare nu-şi mai vorbescPrintre atâţia spiniCum să-ţi spun ‘te iubesc’ ?Cum să-ţi spun ‘te iubesc’ ?Ţie ţi-a trecut iubirea,Mie mi-a trecut uimirea,Ţie ţi-a rămas lumina,Mie lacrima şi vina…Nu am ce să mai fac,Prea departe te-ai dus…Şi îmi vine să tacDupă ce ai apus…Suntem doar doi străiniCare nu-şi mai vorbescPrintre atâţia spiniCum să-ţi spun ‘te iubesc’ ?Cum să-ţi spun ‘te iubesc’ ?

    Citește mai departe

  • Reflex 111 - George Ţărnea, „Exerciții de iubire” 272

    Iubito, câtă lume între noi!Numărători de ploi, din doi în doi,Şi, dintr-un ochi de dor, necunoscut,Câte zăpezi pe buze ne-au crescut!Ascultă-mă şi lasă-mă să strig…Mi-e frică de-ntâmplare şi de frigŞi nu mai vreau să ştiu, pân-la sfârşit,Cine-a iubit frumos, cine-a greşit,Cine-a făcut spre noapte primul pas,Cine-a plecat din joc, cine-a rămas,Cine şi-a smuls pereţii, rând pe rând,Cine s-a-ntors mereu cu ziua-n gând,Cine-a pierdut şi cine-a câştigat –De toate-nlănţuit sau dezlegat…Când am să uit cum sună glasul tău,Decât tăcerea, ce-mi va fi mai rău…Şi cum să pot sub stele înnopta,Când nu mai simt ce-nseamnă umbra ta?Numărători de ploi, din doi în doi,Iubito, câtă lume între noi!...

    Citește mai departe

  • Reflex 94 - George Ţărnea, „Exerciții de iubire” 273

    Întrebă-mă şi-am să-ţi răspund, cât potDe-adevărat, de tandru şi de totDespre cum stăm noi doi, de-o vară doarPe-acelaşi paralitic balansoar,Exasperaţi de dor şi de serbări,Dar evităm să punem întrebări,De parcă, mulţumiţi cu cât avemUităm, încet, ce-am fi putut să vrem.

    Citește mai departe

  • Reflex 36 - George Ţărnea, „Exerciții de iubire” 264

    Frământ în palme cântătoru-ţi lutPână ating un sunet absolutŞi-abia atunci, pot spune că te ştiuEliberată dintr-un somn pustiu,Ca să-nflorească toată carnea ta,De parcă şi tăcerea ar cânta.

    Citește mai departe

  • Reflex 32 - George Ţărnea, „Exerciții de iubire” 260

    Sunt mai aproape palmele de cer,De-aceea-n locul nostru, ele cerŞi pâine, şi iubire, şi iertări,Apropiind, cu grijă, depărtări,Pe câtă vreme tălpile primesc,De la-nceput, blestemul pământescCare, cu vremea, se preface-n scrumŞi-n pulbere prădalnică, de drum.

    Citește mai departe

  • Reflex 29 - George Ţărnea, „Exerciții de iubire” 254

    Însângerează soarele, în zori,Broboanele de rouă de pe flori,Apoi le soarbe-ncet, dintr-un sărut,Şi le strămută-n norul absolut,Din care se desprinde, mai apoi,Lichidul trup al desfrânatei ploi,Să intre până-n seară sub pământ..Şi, dacă toate sunt aşa cum sunt,Desigur, peste noapte, nunta lorVa naşte, în tăcere, un izvor.

    Citește mai departe

  • Reflex 9 - George Ţărnea „Exerciții de iubire” 255

    Numai să vrei şi poţi înveşmântaÎntregul meu pustiu, cu iarba ta,Pe care, mai apoi, s-o pot cosi,De cum se face, peste gânduri, zi...De cum se face, peste viaţă, cald...Şi-mi dă târcoale dorul să mă scaldÎn roua ierbii tale sidefii,Numai să vrei, să afli şi să vii.

    Citește mai departe

  • Dor - a.n.... 245

    Cum pot opri neascultătoare lacrimiCând ele doar cu ochii și-au vorbit Să își croiască drum pe-obrajii calzi Născute dintr-un dor neobosit Iar dorul din tremurătorul suflet El niciodată n-o să sece-n mine De-aceea poate că, lacrima are Izvorul tainic ce i se cuvine Dar te aștept Grădina mi-e deschisă Iubirea are mii de flori în mine Și din adânc curg lacrimi să le ude Și din adânc ... mi-e-așa de dor de tine! ... C-am învățat ce-nseamnă să spun cuvântul Amândoi Căci tu ești frunza ce întregește al meu trifoi cu patru foi.

    Citește mai departe

  • Scrisoare de mulțumire - a.n.... 252

    Această carte, tragic de târzieAr fi rămas nescrisă De nu se întâmpla să-mi intri-n poezie Și să-mi rămâi acolo, numai tu. Îți mulțumesc deci, lacrimă a mării Pe agonia unui trandafir Că ai răspuns, fără să știi, chemării De-a-mi răscoli nisipul fir cu fir. Îți mulțumesc că m-ai făcut să sufăr Și să mă bucur astfel că sunt viu Și port în carne semne ca-ntr-un cufăr Dinspre văzduhul verii străveziu Îți mulțumesc mai mult decât se poate Cuprinde cu măsura din cuvânt Că-n timpul scurt, le-am regăsit pe toate Câte credeam că s-au pierdut în vânt. Revoltător de tânără-n venire, Ucigător de sinceră, plecând Rămâi, minunea mea întru uimire La care nu visam s-ajung nicicând! Rămâi, mireasa mea de lângă noapte Rămâi, minunea mea de lângă cer Iar pentru gustul tău de piersici coapte Rămas de tot al meu ... iertare-ți cer.

    Citește mai departe

  • Imnul Transilvaniei - Ioan Alexandru... 259

    Am început de peste două mii de ani Să spun ceva în istorie și să rămână Am socotit să tac întâi să făptuiesc Și apoi să-mi solobod vorba la fântână Am zămâslit lăcașe la izvor Pe lângă turme veghe în pădure Aici in Transilvania între stejari Vă jur că am fost întâiul pe secure Când doborât-am goronul dintâi Și l-am vârât sub vitele din șură Vă jur pe steaua dincolo de nori Că n-aveam frica nimănui în gură. Guba din spate câte mii de ani N-au tras de ea de vie s-o despoaie Dar guba mea din piele e de boi Și trăsnetul în stirpea ei se îndoaie. Am supt la faguri și am sorbit la lapte,Și am răzbit în toate.. Și când seceta s-a legat de noi Și ne-a intrat în oase și în avere Am îndoit genunchiul rugător Și am lăcrămat ca boul în tăcere. Iancu apoi și Horea cel sfânt Cu cămașa focul

    Citește mai departe

  • Noi doi avem aceiași îngeri... 236

    Se pare că noi doi avem aceiași îngeriUnul care ne vindecă și unul care ne luptăCe luptă groaznică am dus cu cel de ieriDe unul singur ...Căci celălalt ți l-am trimis să te alineCe bine că ai reușit să vii degrab și l-ai adus cu tine ...Dacă mai zăboveați puțin nu mai găseați decât carcasa ruptăȘi-un gol pustiu ...

    Citește mai departe

Articole recente

© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile