Articole postate de Calatorru Ruben

  • 4 la zero pentru tine, viață... 49

    la 10 am decis să mă joc  timpu-i prea fragil doar pentru  mersul cu caprele  ceilalți băieți au fost toți  de acord  la 20 am decis să învăț prea am mototolit anii de liceu  în mediocritate  băieții oricum au tulit-o  fiecare la ale lui  la 30 nu mai știu ce anume m-am hotărât  dar sigur […]

    Citește mai departe
  • gazda... 37

    diavolul îmi bate la ușă  ce vrei mă ? – du-te naibii, îi zic  la care el bate din nou cu zâmbetul  lui șic cu zâmbetul ăla al lui  de flirt  zâmbetul lui șăgalnic spre viclean  cu el îmi bate uneori în ușa ochiului cu el îmi bate sonor  în ușa urechii  cu el mă […]

    Citește mai departe
  • zbucium rusEsc... 28

    când la feminin, ivanovniană zbaterecând la masculinkaramazoviană frământareeu iubesc cuvântul dacă eu iubesc – nu-i vorbă – dacă sunt iubit înapoi acum pe loc ca o răsplată pentru răsplată contra dezechilibrului contra nedreptățiide-a iubi cu sens unic într-o singură direcție și de-a fi iubit fără acapararea imediatăa răsplătirii eu iubesc – n-am nicio problemă cu iubireao vreau și mi-o place dacă-i […]

    Citește mai departe
  • Prin Aula vorbei: Noima visului ce ne consumă, sau un caz nerezolvat numit VIAȚĂ 227

    “Ai vreme să vorbim?”- Ana-Maria Păunescu, București 2023 Noi, oamenii (fie că mușcăm – mai mult sau mai puțin – din poezie, fie nu), ne trăim, zi de zi, viața după ultimele coordonate existențiale pe care reușește ochiul nostru să le întrezărească – pe care, vorba poetului Lucian Blaga, “ni le revelăm, sau pe care […]

    Citește mai departe
  • o geneză a începutului... 104

    încă d p vreme când slujea(m) partidul și la putere veneau tot felul de șefi slugi ale altor șefi – știam că totul e o mașinărie defectă în care fisa și discul cu melodia preferată ocupă – alandala – același timp și același loc în spațiu cum se gripează secvențial și la răstimpuri fixe scopul […]

    Citește mai departe
  • șuier cântând... 124

    albastrul se retrage din cer șuier ce se îndepărtează de cânt aripile rupte șoptesc poate că ale mele-s acum poate că nu ale tale poate că sunt sau poate că mi-am ieșit dintre minți sub felinarul galben de adevăr pe tine nu reușesc să te ajung în cuiburi de umbre mă-cercuiesc cămășile de forță pe […]

    Citește mai departe
  • semnul... 118

    mă mut dintr-o clădire în alta cu fotoliu interior cu tot cu bibliotecă din dileme de puzzle nerezolvat în dileme ca niște mâzgălituri iscălite  în loc de semnătură fac ture dintr-o cameră-n alta și-adun ghem kilometrii de conversații și tăceri certate `mbufnat când cu oamenii ce ne încercuiesc din varii motive când traduceri de cutii […]

    Citește mai departe
  • mutarea... 115

    și într-o zi nu m-am mai dus la muncă nici n-am sunat să îi anunț ceva n-am vrut să-i mint că m-ar durea iar capul sau aura deasupra nu mai sta m-am dus pe-un umăr de pământ cu iarbă mare și m-am înfipt cu omoplații-n ea cum legi un ștecher viu de o splendoare să […]

    Citește mai departe
  • fereastra... 115

    stăm uneori la ferestrele tale închise și pe dinafară și pe dinăuntru nu-s de vânzare nu-s scoase la licitație și încă nu li s-a rupt eticheta de ore libere ca niște cuiburi de odihnă pe ramurile timpului oaze de apă la umbră în deșertul mișcător al clipitei își freci sufletul de sufletul meu la răstimpuri […]

    Citește mai departe
  • ~ c u ~... 116

    vezi drumul ce șerpuiește dealurile turmelor de oi din dreapta spre culmea soarelui ce dansează cu învârtirea hora lui nesfârșită e rândul nostru să ne zâmbească e rândul nostru să pășim afară din somn și din noapte să pășim afară din visul adormit al întunericului spre zăpada luminoasă a zilei vezi aleea dintre pomi ce […]

    Citește mai departe
  • ziua din nou... 122

    trans-pusă în ghilimele – observ-o atentează la detaliile norilor la forma lor împinsă de vântul accelerat al cerului mâzgălit cu albastru și negru și gri stejari ce cresc pe tăcute marginea drumului străjuind putrezirea frunzelor ce fac de mâncare ierbii ce va să vină la primăvara vârfurilor pomilor rotunjite de maroul oxigenat ce nu vrea […]

    Citește mai departe
  • gura de aer... 136

    așa, cu aere-n ochi îmi pari enervant de frumoasă cu toate complexele tale de inferioritate pe care ți le reciți singură în oglindă ca pe o închinare în fața formei a fondului de ten sub care îți ascunzi frumusețea să nu poată fi găsită sau furată decât de căutătorii de aur aerele din ochii tăi […]

    Citește mai departe
  • amintire... 143

    odinioară mai demult cândva doar umbra mi se legăna în leagăn și funia de lumină scârțâia legată sus de-o stea sau altceva de-un gând de-un viitor de un balaur...

    Citește mai departe
  • ne-ștafetă... 140

    m-am săturat să trag de timp sau el de mine cine știe să fiu eu ață și el ac cu gaură cu gămălie m-am plictisit să scriu rimat să potrivesc finalul vorbei ca un război dezacordat al noimei și nu mai vreau să nu mai vreau umplut de plinul dând pe-afară să fiu o vrabie […]

    Citește mai departe
  • datoria... 142

    zilelor mele le este mai teamă de mine decât mie de ele eu mă îndrept către fiecare pe rândși ele se trag înapoi și se în-de–păr–tează.. îmi fac curaj – trag aer în piept iau inițiativa – fac primul pas și ele timide mă ocolesc și de frică se fac transparente când mă uit înapoi […]

    Citește mai departe