Imi place sa vad viata ca pe o calatorie, ceea ce ma face un calator :)
Profilul de blogger pe toateBlogurile
fiul zise tatălui bombănind: m-am săturat să tot bombăni (ba) că m-am sculat târziu (ba) că n-am făcut aia ori cealaltă fii mulțumitor că m-am trezit bine că pot și că vreau! tatăl își îmbrățișă fiul zâmbind: văd că-s dezordonate (prin casă) mulțumirile – vino să vânăm (pe-afară) prada zilei de azi fiul își luă […]
Citește mai departe
cana mea cu rana ei este foarte frumoasă colega mea zice s-o arunc că-i urâtă.. – cum să beau dintr-o cană ciobită – dar dacă frumusețea este în ochiul privitorului a bea din rana ei este o oblojire
Citește mai departe
de unde cai? a ruginit copita motorului suflați aici – a zis polițistul până se face verde iarba cailor sălbatici am deschis geamul chiar înainte să vină trebuia vântul să-mi mute din locul ei șuvița – praful dădea din copite sub bicele ruginite și ele ale frunzelor de toamnă vă expiră asigurarea vă ruginesc farurile […]
Citește mai departe
stingerea ploapelor e o altă lumină nu intră `nauntru se revarsă `nafară lumina (mea) – atingere tandră a oamenilor a lucrurilor ce-și întind înspre încolo existența umbră tot mai lungă de ceasuri apuse îngemănarea aia țărmul ăla dintre sfârșit și început.. rana aia a separării.. dâră de cuțit a unei linii trase trasă de timp […]
Citește mai departe
se auzea doar spargerea seminței durerile facerii urlă-n secundă minutul dă naștere orei ceasurile întinse la soare spălate de trecut se pregătesc pentru mâine noi ne ținem de mână în jurul pământului alergăm invers ca să (ne) scădem viteza din pulsul planetei.. am adunat toate minusurile vieții grămadă și cu aparatul de sudură al acestor […]
Citește mai departe
se crapă de ziuă pe tăcute precum a făcut catapeteasma vremii de când lumea doar soarele îi intră-n ochi bradului și umbra unui copil se joacă între vis și trezire trei brazi au devenit masă și-o cloambă ‘nrudită sprijin șederii se crapă de ziuă în liniște cocoșii stau și ascultă cum timpul ne face loc […]
Citește mai departe
se tace mult e forfotă-ntre oameni călcăm pe cioburi cheers scriem cu sânge cu lacrimi stoarse ochiului ce plânge țipăm strigând – că nu putem tăcea vreau forfotă în cafeneaua mea ! să râdă pupături prin colțul cănii să strige(n) gol ușor învingătorii să curgă glory-days pe mese pe podele să tacă chiar tăcerile în […]
Citește mai departe
lăsam zilele să treacă de parcă erau la mine setările lor și le puteam regla volumul, viteza luminozitatea.. așteptam să mor mirat ba dimineața că n-am murit în timpul nopții de prea multe stele sau seara uneori mort de oboseală zilele trec by default ignoră personalizarea setărilor și până la urmă și așteptarea aia că […]
Citește mai departe
a arăta un câine cu degetul ca și cum ai lătra o strigare ca și cum ai tuna un nor în fulgere multicolore de lumină dând din zilele lăsate în urmă ca dintr-o coadă la care nu mai stai.. magazinul cu bucurie și a schimbat numele
Citește mai departe
mă bag și eu în seamă – cer iertare.. v-am auzit vorbind cu vorbe aprinse cuprinse oarecum de întristare și m-a cuprins un soi de provocare să vă ajung și să v-o iau `nainte.. eu o să-mi văd de drum în continuare ziceați ceva de-un rege, de Mesia.. murit pe-o cruce-n jalnică rușine de un […]
Citește mai departe
eu te-ntreb.. și tu îmi taci? vrei să mă-nervezi pe semne.. să am draci.. io te-ntreb.. și nu-mi răspunzi ? intenționat taci oare..? vrei să-ți tai tu singur craca sub picioare.. poate că nu știi – mă rog, să-ți aduc aminte am putere să-ți dau drumul să-ți schimb funiile cu scrumul am putere să te […]
Citește mai departe
japs – i-am tras o palma la`mpăratul sta îngenunchiat legat la mâini cu sfoară n-avea nici sceptru nu părea prea rege și i-am făcut din niște spini coroană el n-a scâncit când ia-nflorit cu sânge chiar ea – ceremonia de-ntronare pe tâmpla lui prelung cugetătoare ce jalnică ținută – niște zdrențe el se uita cu […]
Citește mai departe
mă tot pleznește peste tâmpla minții minciuna somnambulă a rostirii: când sforăiam în post veghind în noapte doar vise de cenușă caldă încă mi s-a părut c-aud șoptiri de șoapte urme de pași ascunși în nelumină și ca prin somn piatra pe piatră geme sigiliul rupt de ceară sfărâmată aprinde umbre care stau de veghe […]
Citește mai departe
m-au chemat ăia-n Vrancea să le scriu poezia – le-am zis că nu pot să merg nu-s de acolo și ca să se convingă (că așa e) m-am băgat sub chiuvetă și-am început să mă prefac în țeavă cu apă rece țeavă cu apă caldă și-n plastic de scurgere până când inundația (produsă) i-a alungat […]
Citește mai departe
frigul așază pietonii la locul lor începe marele joc mic timpul mută primul cu albul pe care un băiețel îl răstoarnă cu lopata lui mare din sufletul mamei în aleile trecerii pietonii curăță umbrele ca să nu alunece lumea în uitare pruncii își semnează copilăria cu chiote se bat cu zăpada imaculată a inocenței tresar […]
Citește mai departe