Articole postate de Calatorru Ruben

  • ~ c u ~... 137

    vezi drumul ce șerpuiește dealurile turmelor de oi din dreapta spre culmea soarelui ce dansează cu învârtirea hora lui nesfârșită e rândul nostru să ne zâmbească e rândul nostru să pășim afară din somn și din noapte să pășim afară din visul adormit al întunericului spre zăpada luminoasă a zilei vezi aleea dintre pomi ce […]

    Citește mai departe
  • ziua din nou... 140

    trans-pusă în ghilimele – observ-o atentează la detaliile norilor la forma lor împinsă de vântul accelerat al cerului mâzgălit cu albastru și negru și gri stejari ce cresc pe tăcute marginea drumului străjuind putrezirea frunzelor ce fac de mâncare ierbii ce va să vină la primăvara vârfurilor pomilor rotunjite de maroul oxigenat ce nu vrea […]

    Citește mai departe
  • gura de aer... 160

    așa, cu aere-n ochi îmi pari enervant de frumoasă cu toate complexele tale de inferioritate pe care ți le reciți singură în oglindă ca pe o închinare în fața formei a fondului de ten sub care îți ascunzi frumusețea să nu poată fi găsită sau furată decât de căutătorii de aur aerele din ochii tăi […]

    Citește mai departe
  • amintire... 163

    odinioară mai demult cândva doar umbra mi se legăna în leagăn și funia de lumină scârțâia legată sus de-o stea sau altceva de-un gând de-un viitor de un balaur...

    Citește mai departe
  • ne-ștafetă... 157

    m-am săturat să trag de timp sau el de mine cine știe să fiu eu ață și el ac cu gaură cu gămălie m-am plictisit să scriu rimat să potrivesc finalul vorbei ca un război dezacordat al noimei și nu mai vreau să nu mai vreau umplut de plinul dând pe-afară să fiu o vrabie […]

    Citește mai departe
  • datoria... 164

    zilelor mele le este mai teamă de mine decât mie de ele eu mă îndrept către fiecare pe rândși ele se trag înapoi și se în-de–păr–tează.. îmi fac curaj – trag aer în piept iau inițiativa – fac primul pas și ele timide mă ocolesc și de frică se fac transparente când mă uit înapoi […]

    Citește mai departe
  • cântec scăpat de sub control... 160

    te trezește geamul de la bucătărie bălăngăie Vântul încotro vrea și ce-i poți face îți prezintă o realitate pe care o uitaseși a dărâmat pomul din fața blocului se muncise ani de zile să crească i-a detronat coroana sub care domnea Cel tare intră în casa celui mai slab și-l leagă de neputințele lui tu […]

    Citește mai departe
  • zbor căptușit... 162

    frunze de toamnă de vară Sunt sentimentele noastre căzânde și noi rămânem înrădacinați în viață cu coroana (noastră) în creștere cu crengi rupte Ciopârțite de vânturile vremii cu ploi pe care le-am uitat Cu nori ascunși pe după soarele zâmbetelor noastre cântece care ne oblojesc Ramurile rupte Creșterea ce s-a pierdut din vedere.. păsări nocturne […]

    Citește mai departe
  • timp de vânat... 191

    fiul zise tatălui bombănind: m-am săturat să tot bombăni (ba) că m-am sculat târziu (ba) că n-am făcut aia ori cealaltă fii mulțumitor că m-am trezit bine că pot și că vreau! tatăl își îmbrățișă fiul zâmbind: văd că-s dezordonate (prin casă) mulțumirile – vino să vânăm (pe-afară) prada zilei de azi fiul își luă […]

    Citește mai departe
  • ciobirea... 194

    cana mea cu rana ei este foarte frumoasă colega mea zice s-o arunc că-i urâtă.. – cum să beau dintr-o cană ciobită – dar dacă frumusețea este în ochiul privitorului a bea din rana ei este o oblojire

    Citește mai departe
  • ropotul cailor actuali... 187

    de unde cai? a ruginit copita motorului suflați aici – a zis polițistul până se face verde iarba cailor sălbatici am deschis geamul chiar înainte să vină trebuia vântul să-mi mute din locul ei șuvița – praful dădea din copite sub bicele ruginite și ele ale frunzelor de toamnă vă expiră asigurarea vă ruginesc farurile […]

    Citește mai departe
  • refuzul ochilor închiși... 182

    stingerea ploapelor e o altă lumină nu intră `nauntru se revarsă `nafară lumina (mea) – atingere tandră a oamenilor a lucrurilor ce-și întind înspre încolo existența umbră tot mai lungă de ceasuri apuse îngemănarea aia țărmul ăla dintre sfârșit și început.. rana aia a separării.. dâră de cuțit a unei linii trase trasă de timp […]

    Citește mai departe
  • (cu) viteza sunetului... 203

    se auzea doar spargerea seminței durerile facerii urlă-n secundă minutul dă naștere orei ceasurile întinse la soare spălate de trecut se pregătesc pentru mâine noi ne ținem de mână în jurul pământului alergăm invers ca să (ne) scădem viteza din pulsul planetei.. am adunat toate minusurile vieții grămadă și cu aparatul de sudură al acestor […]

    Citește mai departe
  • dimineața... 331

    se crapă de ziuă pe tăcute precum a făcut catapeteasma vremii de când lumea doar soarele îi intră-n ochi bradului și umbra unui copil se joacă între vis și trezire trei brazi au devenit masă și-o cloambă ‘nrudită sprijin șederii se crapă de ziuă în liniște cocoșii stau și ascultă cum timpul ne face loc […]

    Citește mai departe
  • forfota... 216

    se tace mult e forfotă-ntre oameni călcăm pe cioburi cheers scriem cu sânge cu lacrimi stoarse ochiului ce plânge țipăm strigând – că nu putem tăcea vreau forfotă în cafeneaua mea ! să râdă pupături prin colțul cănii să strige(n) gol ușor învingătorii să curgă glory-days pe mese pe podele să tacă chiar tăcerile în […]

    Citește mai departe